Alexandra Mit prezintă un punct de vedere valabil pentru cei mai mulți români. În Londra nu sunt câinii cu colaci în coadă, sclavia este la ea acasă, banii nu sunt suficienți dacă faci munca de jos și vrei să ai un trai decent. Lucrez în IT, web-development, așa că nu am trecut prin necazurile prin care au trecut alți români pe aici. Vorbesc 4 limbi, știu puțintel JavaScript, am o viață OK, bună chiar. Am și internet bun, într-un sfârșit.
În Londra poți avea mici aventuri, de la boli cu care nu te-ai întâlnit de mult timp la atacuri pe stradă, ori te bucuri că nu ai fost în locul nepotrivit la momentul nepotrivit cum a fost cazul atacului pe Westminster Bridge.
Primele mele impresii despre viața în Londra au fost pozitive, deși am avut probleme mari cu o anumită chirie.
Viața în UK nu este pe cum te aștepți. Este un Univers total nou. Nu, nu se pune că ai vizitat UK. Se pune dacă locuiești și muncești aici. Așa ai ocazia să vezi lucrurile mai bine, după ce trece magia primei întâlniri. Mirajul unei vieți mai bune a adus teroare în viața unor români cu creier mai scurt decât diametrul unui atom ori a unor români care s-au aruncat aiurea în calea sorții.
Concluzia: viața în UK este și bună, și rea, și frumoasă, și urâtă. Depinde de cât de pregătit ești, în ce domeniu activezi, cât de flexibil ești la condițiile de trai. Ca în orice alt caz când pleci din țara ta, viața în UK este, așa cum zice și Alexandra Mit, exact ca acasă. La care eu completez: doar că altfel, ești în situația de imigrant, străin printre străini.