Grija față de cititorul tău – argumentarea

Nimic nu este mai enervant decât expunerea unei păreri, fără a oferi argumentele care ar face-o validă. Dacă îți dai cu părerea pe o anumită temă și zici că „e proastă”, fără să spui de ce, atunci îți faci o defavoare.

De ce? Pentru că omul care își dă cu părerea în felul acesta arată fie lipsă de respect, fie ignoranță, fie prostie. Niciunul dintre cele trei aspecte nu este preferabil. Mai bine taci.

Este posibil să ai o vedere greșită asupra unor lucruri, dar, datorită faptului că aduci argumente în favoarea perspectivei tale (personale), vei avea șansa să ți se aducă unele contra-argumente care să te ajute în înțelegerea subiectului. Dacă nu argumentezi, atunci nu pui bazele unei discuții și riști să îți păstrezi părerea fără măcar a ști, cu siguranță, de ce.

Articolul este destinat subsemnatului (ca semn de aducere aminte), bloggerilor începători și oricui vrea să primească sfaturi în direcția asta.

Prezintă-ți părerea de la începutul articolului

Dacă se poate, titlul va purta concluzia ta despre un anumit subiect iar corpul postării va avea rolul de a demonstra cele spuse în titlu.

Este bine să faci asta pentru că astfel îți prezinți intenția din primele secunde. Cititorul va ști la ce să se aștepte de la articolul tău și se va hotărâ pe loc dacă vrea să continue sau nu cu cititul.

Este bine să ai cât mai multe argumente de adus în favoarea părerii tale. Recursivitatea nu se pune: e prost pentru că e prost. Dacă nu știi suficient despre un anumit subiect, informează-te și prezintă punctul tău de vedere.

Surse

De cele mai multe ori ajută foarte mult dacă poți pomeni date, locuri, fapte sau persoane. Pentru blogul tău linkurile sunt o mană cerească. Nu te constă decât o calorie să le pui pe blog, iar credibilitatea îți crește foarte mult. La materialele de tehnologie în genul celui despre computere și cipuri optice, m-am pomenit că am dat chiar prea multe linkuri și am făcut franjuri și puținul Page Rank pe care l-ar fi avut pagina respectivă. Dar a fost cu un scop: să vadă omul că nu îmi scriu viselele care mi-au trecut cu o zi înainte prin cap.

Dacă precizezi surse, chiar dacă folosești atributul „nofollow”, cititorul va avea ocazia să afle mai mult despre tema în discuție și îți va crește credibilitatea.

Nu ese nevoie sa fii academic, să te arunci în explicații cât mai complexe. Prezintă subiectul așa cum îl înțelegi tu și cum vezi situația. Blogurile sunt, în genere, personale pentru că oamenii își prezintă punctul de vedere, uneori necenzurat.

Nu merge să furi materiale de la alții și să le integrezi în articolele tale pentru a construi astfel o „argumentare forte”. Cititorii și blogosfera te miros, te simt atunci când faci așa ceva. Mai devreme sau mai târziu cineva îți va da cu toporul în cap. Cum interacțiunea are loc din spatele unui monitor vei apuca să vezi că destul de mulți te vor lovi puternic în „curajul” lor.

Așa că…

Așa că spune ce ai de zis, dar adu suficiente argumente. Prezintă-ți punctul de vedere, de preferat, într-o manieră diplomată. O vorbă bună este greu de găsit, dar o înjurătură o găsești la fiecare pas. Am vocabularul plin și știu a-l folosi la nevoie, dar mi-am impus să prezint temele și să dau răspunsurile într-o manieră rezonabilă.

Am zis „rezonabilă”, ceea ce însemnă că mi-am permis să fiu ironic sau incisiv fără a înjura. Trebuie să știi că stilul de a scrie îți va croi audiența. Dacă ai articole despre scandal și folosești vocabularul din canal, atunci e posibil să ai ceva mai mult trafic, DAR îl vei pierde dacă nu știi să aduci argumentele potrivite. Asta nu înseamnă că, de acum, ar trebui să folosești expresii aiurea pentru a-și crește traficul. Dar nici faptul că îți este interzis. Ești liber să faci cum și cei vrei pe blogul tău.

Grija față de cititor o manifești arătând grijă față de ceea ce scrii și față de modul în care îți exprimi ideile. Dacă ai aruncat câteva cuvinte acolo, doar ca să fie, micul tău univers blogosferic (există termenul acesta!?) se va sparge.

Din seria Grija față de cititorul tău mai citește și:

Partea 1 – Formatul blogului
Partea 2 – Formatul textului