Categorii
Arhiva Personal

Istorie

De la votarea Brexitului nu pot zice că am prea multă liniște. Vorbesc în podcast adesea despre mizeriile pe care este gata guvernul UK să le facă pentru a da vina pe expați/imigranți pentru orice rău posibil. Din fericire știu că oamenii obișnuiți nu se comportă așa și că la muncă lumea este ok.

Este drept că nu mă pot uita cu aceiași ochi la imigranții care lucrează n firma noastră și care au votat Brexit tocmai ca est-europenii ca mine să nu mai aibă acces în UK să le fure locurile de muncă. O parte bună din departamentul de IT, din ce aud. Oameni are nu sunt din UE. De fapt, am un termen pentru acei colegi: ipocriți idioți. Așa cum te învață politețea britanică: îi vezi, le zâmbești, le dorești să le stea în gât votul, ceea ce se va și întâmpla, și apoi mergi mai departe.

Karma is a bitch, iar Brexit le va demonstra treaba asta curând.

Este drept ca eu am pierdut 15-20% valoare din salariu cu votul Brexit pentru că trimit bani spre România, dar urmează creșterea prețurilor aici cu 10- 20% iar la anul inflația va ajunge la un 3%. Per ansamblu, după ce tragi linie, tot rămâi un niște bani frumușei în mână comparativ cu banii ce îi poți face în țară. Dar partea nasoală nu e că pierzi din valoare, mai ales că acum o liră este aproape un euro, ci faptul că, în mod oficial, sunt ștampilat de guvernul UK ca motiv pentru care se întâmplă ceva nasoale în țară.

Cred că va trebui să mă învăț să stau cu gândul ăsta până voi pleca, mai devreme sau mai târziu.

Legat de karma: mulți dintre săracii din UK au votat Brexit și tot ei vor ajunge să plătească prețul. Sweet karma.

Ce-i drept, pe de o parte mă pot plânge că se întâmplă o chestie supărătoare iar pe de alta pot vedea cum se petrece istoria sub nasul meu. Nu-mi rămâne decât să fac tot ce pot face mai bine ca să strâng un ban, să strâng experiență, să strâng o listă de amici și să vizitez zonele. Cine știe, poate nu voi mai reveni ever în UK dacă ajung să plec. Să profit de ocazie, nu?

Dar, că mereu este un dar, nu mă simt gata să revin în România. Doar în vizită. Să nu uităm că eu am plecat din țară pentru că am vrut să iau o pauză de români, de atitudinea din țară, de stilul românului de a fi român, de chestii făcute pe genunchi. Mai fac ppodcasturile și mai scriu pe bloguri pentru că știu că mai sunt o mână de români care au o licărire în ei. Puțini, dar buni.

Sincer, dacă mă întrebi unde aș vedea un loc fain de locuit ar fi fie Canada, fie Australia. SUA ar merge doar vizitată, Europa văd că prinde valuri de xenofobie, România trece printr-o tansformare care durează deja de prea mulți ani. Nu știu unde voi fi la anul, dar mă gândesc că undeva mai bine decât anul trecut. Așa a fost mereu. Istorie.