În perioada în care mă contram cu adevaratul proprietar la vechiul loc închiriat eram tare preocupat să găsesc un nou loc de stat. Vorba aia, nu îl înteresa că chiriașul lui a păcălit niște oameni, vezi articolul precedent, el vroia să ne vadă plecați cât mai repede, indiferent dacă aveam de stat undeva sau nu.
Și treaba asta m-a ros mult, într-atât de mult încât am uitat de rutina mea legată de chestii suspecte ce țin de posibilele atacuri teroriste care ar putea (sunt pe cale) să se petreacă în Londra. Rutina presupune să trec repede prin zone aglomerate, să mă uit atent la grupuri, să rețin în ce vagon m-am urcat și unde e semnalul de alarmă.
Toată rutina aia am uitat-o în timpul în care mă tot întrebam cum naiba fac să plec mai repede din locul ăla.
Este curios cum am putut considera că găsirea unui loc nou în care să mă mut a fost cel mai important lucru la care m-am putut gândi în perioada asta, deși un atac cu bombă lasă urme permanente, respectiv poți da nas în nas cu Sf. Petru într-o fracțiune de secundă.
Mintea e o capcană ciudată sau poate chiar interesantă. Uiți de chestiuni foarte periculoase pentru că durerea imediată trebuie stăvilită cumva.
Ciudat.
Acum am găsit un loc nou, actele sunt, de data asta, în regulă 100%, și nu-mi mai rămâne decât să aștept ziua când vom avea internet mai bun aici, în noul loc. Cei de la Sky se laudă că pot oferi „până” la 78 de megaBITI pe secundă, așa cum e planul aici, dar nu vezi viteza aia decât dacă pui fir direct în routerul lor (Sky Hub SR 102), un model de toată jena pe care îl marketează ca fiind cutting-edge. Niște mincinoși.
Măcar am găsit un loc decent unde să stau, da? 😀