Comedie fără corectitudine politică [ofensați]

Scriam mai demult despre cultura ofensaților, a copiilor-adulți care vor ca sentimentele lor să fie protejațe pentru că ei înșiși nu sunt în stare să gândească. Acei ofensați, care nu ar putea duce o discuție în contradictoriu fără a plânge la un moment dat că se simt ofensați, sensibilii de ei, se folosesc de corectitudinea politică pe post de panaceu.

Ofensații aceștia ar plânge dacă cineva precum John Cleese începe să facă glume pe seama oricui posibil. Comedianții trebuie lăsați să facă glume pe seama oricui, să râdă de oricine și de orice. Ei sunt barzii zilelor noastre, oameni care duc mai departe stereotipurile și le întind într-un mod atât de grotesc că devin hilare. Ei își bat joc de cultură și o propagă în felul acesta.

Desigur, dacă faci mișto de un negru ungur care e gay, dar și evreu, deja sar ofensații pe tine că ești rasist, că ești anti-whatever și că nu faci o glumă bună. Pentru că ei sunt sensibili. Desigur, dictatura opiniei este un mod prin care pui stavilă libertății de exprimare folosindu-te de corectitudinea politică, corectitudine a cărei extreme au devenit bolnăvicioase în ultimii ani.

Comedianții trebuie să facă mișto de hetero, gay, albi, negri, creștini și de musulmani laolaltă, budiști, bărbati, femei, regi și regine, de dumnezei, vrăjitoare, de horoscop, de polițiști, de medici și președinți, de oameni leneși și de oameni muncitori. Doar așa poți explora cultura și natura umană într-un mod liber și într-un mod prin care să înveți mai multe chiar despre tine însuți.

Click pe imaginea de mai jos ca să afli câte ceva despre viața comedianților în lumea corectitudinii politice (via Big Think):