O cultură a ofensaților

Cât de curând vom vedea un curent bolnăvicios și la noi, în România, legat de ofensați și corectitudine politică dusă la extrem pentru că globalizare. Există un trend prin SUA care spune că nu este ok să te îmbraci în costumație specifică mexicanilor de Halloween pentru că este ceva ofensiv. Cică ataci nația sau ceva de genul. Really?

Un lucru este cât se poate de valabil: cineva, undeva, cumva te va ofensa cu vreo vorbă sau expresie ori gest. Tu, cândva, cumva, undeva vei ofensa pe cineva cu o vorbă, gest, expresie. Pardon, zilnic se petrec lucrurile astea.

După logica unora pătați de extremismul corectitudinii politice ofensele de orice fel trebuie să dispară. Ceea ce nu țin cont o serie de ciudați din ăștia este faptul că, atunci când dai cu nasul de viața de zi cu zi, nu există o viață fără ofense de orice fel, pentru că termenul este groaznic de larg.

După logica netoților respectivi eu ar fi trebuit să îi fac scandal colegei care fuma afară ieri la ceva metri de ușa bucătăriei în timp ce eu mâncam. Ușa era deschisă, fumul mă deranja așa că am închis ușa, nu i-am zis că m-a ofensat.

Un lucru interesant de discutat este cel legat de libertatea de exprimare. Dacă zic că știința imi arată cu probabilitate foarte mare că nu există nici un fel de zeu, atunci în mod sigur îl ofensez pe un teist. La fel, atunci când cineva insistă cu religia lui deși nu are nimic să dovedească veridicitatea celor spuse în afară de platitudini „existăm, deci trebuie să existe și un Creator”, mă simt și eu ofensat.

Calculează de câte ori ofensăm pe cineva zilnic și de câte ori suntem ofensați.

Cultura ofensaților, care va veni curând și la noi, este doar o bulă care va turna mult puroi peste oameni. Iată despre ce vorbesc.

Măsura unei civilizații este dată de modul în care pot trăi la un loc oameni care se ofensează reciproc zilnic.

UPDATE 4 dec 2015: Merită să citești articolul ăsta. Explică bine cultura ofesaților și de ce intențiile bune duc către iad.