Dacă vrei să faci educație sexuală și de etică în societate, atunci tot ce ai de făcut este să dai filmul „Teenage Bounty Hunters” de pe Netflix la orele de educație civică. Filmul tratează tot felul de subiecte importante din viață într-un mod umoristic și prezintă subiectele din perspectiva a două surori liceene de prin sudul SUA.
Când am început să mă uit la film din plictiseală și pentru că Netflix mi-l tot băga pe gât mi-am zis că este o comedie simplă, funny, distractivă cu un vânător de recompense care este ajutat de două liceence să prindă oameni care fug de lege. Dar modul de prezentare și faptul că are o femeie pe post de director și producător, a dat o nuanță bună filmului și este chiar un fel de lecție educativă care tratează subiectele într-un mod matur, dar și natural, fără să pară creepy, prea sexualizat ori ciudat. Este un fel de lecție de viață prezentată într-un mod autentic, politicos, cu ceva detalii picante ici și colo.
Desigur, filmul tratează și o serie de ipocrizii ale credincioșilor, ale adulților, ale profesorilor, ale oamenilor „normali”, ale părinților. Un lucru des ignorat de „adulți” este faptul că la baza deciziilor luate stau propriile ipocrizii care sunt traduse copiilor drept „știu mai bine pentru că sunt mare”, dar care nu au sprijin empiric suficient, ci sunt doar păreri personale. Tocmai de aceea vei vedea „adulții”, inclusiv subsemnatul, reacționând într-un fel într-o secundă și apoi în alta în alt fel, deși situațiile par similare.
„Own yourself” poate fi unul dintre motto-urile filmului. Recunoaște cine ești și verifică-ți propriile ipocrizii. La un moment dat vei afla din film că un personaj este gay, este o elevă care credea că îi plac doar băieții dar descoperă că este „bi”, dar lucrul acesta este tabu în societatea „normală” creștină în care este ea.
Când am dat de secvența aia mi-am adus aminte de un sondaj făcut de ceva tabloid din România care zicea că bărbații nu au nimic împotriva scenelor în care femeile se sărută, dar sunt total dezgustați de asemenea scene cu bărbați. Aici este una dintre multele contradicții ale societății românești, dar nu ar trebui numită contradicție, ci ipocrizie. Dacă ceva merge pentru stânga, atunci trebuie să meargă și pentru dreapta. Lucrul acesta este făcut cât se poate de clar când mergi într-o țară ceva mai progresistă precum UK unde drepturile oamenilor sunt respectate ceva mai bine decât în România.
Aici persoanele gay sau LGBTQ+ au dreptul la viață și existență și ăsta este un lucru normal într-o societate în care se înțelege că anumite lucruri nu țin de tine, că nu tu alegi să fii diferit de cei din jur. O societate modernă este una în care oamenii diferiți au dreptul la viață, nu trebuie să ceară voie să existe, pot să trăiască așa cum trăiesc restul, desparte de judecăți și de persecuție.
Dar dincolo de subiectul tabu „gay” din România, nu o dată se discută despre sex la liceu și despre ciclu menstrual, dar într-un mod ușor de digerat, prin glume bine plasate, dar fără a evita seriozitatea situației. Un serial care atacă subiectele dureroase ale unei etape din viață despre care părinții români se rușinează să vorbească într-un mod deschis și nepărtinitor.
Soluția pentru o societate modernă este expunerea la subiecte de gen cât mai des, în așa fel încât subiectele să nu mai fie considerate „tabu”, ci un fapt de viață. Așa ne-am putea petrece timpul cu chestiuni ceva mai utile, gen citit mai multe cărți, educație, activități academice mai bune. Și tot pentru România, dacă se dorește educație sexuală în școli, ca să eviți ipocrizia idioată a majorității părinților, subiectul și materia asta trebuie să aibă un marketing nou, mai ușor de digerat, ceva gen „Teenage Bountry Hunters”. Multe chestiuni țin de marketing, nu neapărat de gradul lor de utilitate pentru societate.