Pe 10 aprilie 2017, luni, membrii comunității românești din UK au fost invitați la sediul ICR, pe Belgrave Square 1, ca să aflăm la ce ne putem aștepta de la noul minister al Românilor de Pretutindeni condus de Andreea Păstîrnac. Discursul a fost frumos iar sentimentul general a fost unul al deschiderii și al bunelor intenții.
Dar tot așa cum acele „thoughts and prayers” pe care le auzi după fiecare atentat terorist nu ajută nici cât negru sub unghie, nici declarațiile sau bunele intenții nu ajută la nimic. Nu o dată am auzit discutându-se chiar la întâlnirea în cauză că un anumit lucru nu poate fi făcut pentru că nu este cadru legal sau nu sunt fonduri.
Dar am văzut acolo oameni care au făcut ei, cu mâna, energia și cu banii lor chestii faine pentru români. Exemplu este Loredana Ivanov. Părerea ei despre acea întâlnire poate fi citită aici (La final pun și video făcut acolo și postat pe Facebook).
Am lucrat la stat, am stat cu nasul după oameni politici ca să văd ce fac și naivitatea de acum 10 ani nu mai există. Discursurile frumoase și vorbele atent legate nu mă impresionează, la fel cum nu mă impresionează gradele sau funcțiile unor servitori ai românilor, respectiv ambasadorul Dan Mihalache și ministrul Andreea Păstîrnac. Ce trebuie înțeles din asta este că funcția nu îmi spune nimic pentru că știu cum sunt date funcțiile pe linie de favoritism politic, așadar sunt mai interesat de acțiunile propriu-zise pentru comunitatea de români din UK.
Ce mă interesează nu sunt funcțiile și nici faptul că ambasadorul Dan Mihalache a fost în cutare sau cutare loc. Mă interesează să văd rezultatul final, cum a ajutat comunitatea. La muncă sunt front end developer, chestii de site-uri și de astea, dar pot spune că am lucrat la coduri care au mărit productivitatea echipei de content manageri cu 30%. Lucruri măsurabile, timpi calculați, bani economisiți pentru companie. Ce pot spune despre oamenii care au funcții mari? Rezultate, nu funcții ori vizite.
M-a distrat servilismul unor participanți de acolo:
1. faptul că ministrul Andreea Păstîrnac a venit în UK nu înseamnă (nici nu infirmă, e drept) faptul că are iubire enormă de țară. A venit pentru că asta îi este datoria;
2. când ceri cuvântul să întrebi ceva nu te apuci să zici că te simți groaznic de onorat, nu te proșterni ca un preș în fața servitorului românilor. Ambasadorul și ministrul sunt servitorii românilor prin funcțiile pe care le au și trebuie să îi tratăm cu demnitate. Pe de altă parte și ei sunt obligați să își facă datoria cu umilitate.
Mi-a plăcut de ministru, postura sa și atenția cu care a urmărit discuția. Când nu te uiți la oameni de sus ești mai îndrăgit. Hint: wink wink.
La suprafață ne putem aștepta numai de la lucruri bune de la noul (vechiul) minister, care pentru mine are un mister deloc de neglijat. Ajung și la partea respectivă. Cam ce se vrea (via FB meu):
„Aflăm la ce să ne așteptăm de la Ministerul Românilor de Pretutindeni: o platformă pentru sugestii și proiecte, ce fac alte comunități din cadrul UE din UK, o metodă prin care românii din UK să de poată angaja la revenirea în România, susținerea media ce transmite știri în limba română, tabere pentru copii, centre de informare, promovarea tradițiilor românești în Europa. Urmează Q&A.„
Nu poți decât să o îmbrățișezi pe doamna Ministru pentru asemenea proiecte. Dacă primele trei sunt făcute cu succes, eu o votez Președinte pe Andreea Păstîrnac. Restul ar fi un bonus nesperat.
Deocamdată strânge informații și se întâlnește cu comunitățile din lume, un pas minim și necesar. Înțeleg că lucrurile de genul vor dura mult, poate chiar și 1 – 1,5 ani, dar în timpul discursului mă tot gândeam ce se va întâmpla cu toate proiectele făcute de respectivul minister după ce se formează un nou Guvern în viitor și ministerul în cauză se evaporă. Cine le va continua, dacă vor continua?
Misterul legat de acest minister este următorul: dacă tot ai Ministerul de Externe, condus de un Meleșcanu mincinos, că doar se știe cum a mințit în fața europenilor la Bruxelles, care are ambasade și consulate în lume care se ocupă de comunitățile de acolo, să ai un Minister pentru Românii de Pretutindeni nu este ceva redundant? Adică ambasadele fac o treabă atât de proastă în legătură cu comunitățile din lume încât inventezi un minister nou? Guvernul Cioloș avea un minister similar iar guvernul Grindeanu i-a schimbat doar numele.
Știind că ministerul acesta nu a fost inventat de către Grindeanu, apare al doilea mister: nu se știe care este situația în teren? Chiar trebuie făcute iar plimbări în lume ca să se afle ceea ce se știe deja? Oricum, dacă se face ce zice acolo, știu unde dau votul meu.
Au fost întrebări pertinente legate de centrele comunitare, despre modul în care pot fi ajutați românii în situații speciale, despre sclavia modernă și ce se poate face. Problema este că cei mai mulți oameni prezenți acolo s-au tot întâlnit în aceeași formulă în ultimii 5 ani și puține lucruri s-au mișcat. Fiecare a făcut cum a știut el mai bine să ajute comunitatea de români din UK.
Am avut ocazia să schimb ceva vorbe cu Rodica Cărăușu, atașat al ambasadei pe linie de muncă. I-am sugerat ca ambasada să urmărească ziarele și să intervină prompt la știrile cu și despre români.
Am mai sugerat:
– pentru românii care se duc la JobCenter să își facă NINo ar trebui să existe pliante care explică în românește drepturile, pașii de făcut și obligațiile pe care le au românii în UK
– același tip de pliante ar trebui duse și la bisericile și restaurantele românești din UK
Vedem ce se va face.
La final Dan Mihalache a vorbit pe tema Brexitului și ce a zis a fost de bun-simț: adică nu trebuie să fim alarmiști. UK încă trebuie să respecte regulile UE până iese și, după ieșire, se vor găsi soluții care cei care sunt deja aici să continue să muncească liniștiți în UK. El a insistat ca toți cei care muncesc în UK să își facă NINo și să lucreze cu forme legale ca să poată justifica prezența aici. Scurt și la obiect. Nici nu trebuie zis altceva acum.
Unora tonul lui li s-a părut a fi zeflemitor. Am șoricul gros, așa că nu am remarcat, dar atunci când mai mulți oameni îți zic că ești beat, probabil trebuie să mergi la somn ori să îți schimbi tonalitatea. Apropos: ambasada are nevoie de o echipă care să manevreze mai bine comunicarea, mai ales că scandalul cu Maia Bondici a scos în evidență lipsuri de comunicare. Că tot suntem la capitolul acesta: pagina de Facebook trebuie actualizată mai des cu informații utile, cum fac cei de la Informații în UK.
Încă două lucruri:
1. legat de stagii, văd că se vorbește de voluntariat, dar văd că ambasada înțelege greșit ideea de voluntariat. Voluntariat înseamnă că nu plătești omul, dar asta nu te împiedică să asiguri masa de prânz, un suc, o cafea și transportul către și de la ambasadă. Românii înțeleg total greșit ideea de voluntariat.
2. la Ghiduri și materiale informative, partea cu CV-ul tip Europass (vezi pagina 6, la final) induce în eroare. UK nu acceptă CV-uri stil Europass. În UK nu se trec în CV următoarele: vârsta / data nașterii, sexul, naționalitatea, poza. Astea sunt criterii de discriminare în UK motiv pentru care asemenea CV-uri sunt aruncate la gunoi instant. Se trec doar date despre experiență, școală, o frază despre tine. Exemplu de CV care se folosește în UK: CV-ul meu când m-am angajat în 2015.
Concluzie: nu mă aștept să se întâmple mare lucru cu acest nou/vechi minister și văd că speranța este tot pe spatele românilor care deja fac ceva. Discursuri frumoase, intenții bune. „Thoughts and prayers” în stil românesc.
PS: În ton cu „thoughts and prayers” este și site-ul ăsta. Mă aștept ca site-ul respectiv să fie mai util decât tot ceea ce ni se pregătește de la ministerul nou înființat. Prove me wrong!
PPS: Ce a zis Loredana Ivanov despre meeting.
Buna seara.
Am ramas datoare cu un mesaj (lung ) pentru cei care stiu ca am fost la o intalnire si care ma asteapta sa le spun ce s-a discutat luni seara la sediul ICR, la intalnirea cu Ambasadorul Romaniei la Londra Excelenta sa domnul Mihalache si doamna Pastarnac, Ministru al Romanilor De Pretutindeni.
Mai jos pe pagina mea aveti un film de 32 de minute in care veti vedea complet discutia pe care autoritatile au avut-o in introducere. In partea a doua s-au pus intrebari si s-au discutat liber anumite situatii si doleante.
Am sa incerc sa fac un rezumant.
In primul rand se constata prezenta unui numar foarte mic de asociatii si organizatii la nivelul comunitatii, comparativ cu alte tari in care exista traditie si mult mai multa implicare in acest domeniu. Asadar suntem incurajati in privinta infiintarii unui astfel de medii asociative, multe dintre ele pot obtine finantare pentru anumite proiecte.
Am pus prima intrebare legata de creerea unui fond de urgenta necesar pentru repatriere celor decedati in strainatate. Suntem cu totii constienti ca tine si de educatie si de faptul ca fiecare mai este responsabil si sa isi faca o asigurare privata. Insa sunt cazuri dupa cum bine stiti de familii in situatie dificile si mai ales eu vorbesc de cei care provin din centrele de plasament, orfani ajunsi la maturitate, etc care din pacate sfarsesc pe pamant strain. A fost confirmat ca acest fond exista, insa administarea lui este o chestiune dificila. Si este normal sa fie dificila atat timp cat acest buget este extrem de mic tinand cont de numarul de romani care traiesc in Diaspora.
O alta problema pe care am ridicat-o o puteti auzi mai jos in video. Este problema de functionare a Congresului Romanilor de Pretutindeni. Doamna Ministru ne-a oferit asigurari ca face tot posibilul sa reglementeze aceasta situatie. Pe scurt noi cei din Diaspora suntem peste 4 milioane de romani, dar avem un numar extrem de mic de reprezentanti in acest grup de consulatativ de dialog, numit Comisia Congresului romanilor de pretutindeni. ( Din pacate am uitat sa mentionez MICA reprezentativitate in Parlament unde dupa cum stiti avem doar 6 parlamentari de Diaspora.) Nu exista un spatiu de desafasurare a sedintelor pentru CRDP, nu exista o metodologie de lucru bine stabilita. Sunt comunitati precum Franta, care nu are nici macar un reprezentant. Iar nu in ultimul rand cei care participa trebuie sa isi sustina financiar depasarile pentru o perioada lunga pana cand acestea sunt decontate. Concret daca decontarile nu vin la timp unii vor renunta. De aseea riscul ca acest Congres sa dispara incet si sigur iar vocea noastra si asa destul de slaba, sa nu mai fie auzita deloc.
O alta problema este lipsa unor Centre Comunitare. Dupa cum bine stiti prin lege daca exista 5001 cererei se poate infiinta un astfel de centru. Aici mai tine si de voi oameni buni sa solicitati asta, insa si aici e mult de dicutat. Din pacate centru care a existat pana de curand la Londra, inteleg ca nu mai exista si singurul centru de acest fel este la Luton, dar din pacate este sustinut din fondurile proprii ale celor care-l conduc. Noi am cerut sustinerea unui astfel de centru comunitar si infiintarea altora noi, deoarece nu exista unul la nivel de comunitate in Centru Comunitar finantat de stat. Si am refer ca acest lucru ar trebui sa se intample in cat mai multe localitati acolo unde exista un nucleu de romani. In afara catorva scoli de weekend si a unor activitati pe langa anumite parohii, avem nevoie de astfel de locuri in care sa pastram cultura, istoria, traditiile, limba romana, muzica si dansul, etc, totodata ale sunt esentiale pentru informare si sprininul membrilor comunitatii.
S-au pus intrebari legate de Brexit si a fost cineva care a solicitat sa fim tinuti la curent cu orice modificare in acest sens, mult mai prompt pe situl Ambasadei si a Ministerului. Am fost sfatuiti de asemnei sa incercam sa ne reglementam actele necesare sederii si muncii in UK. Momentan dupa cum bine stiti nu este nimic cert, intrucat chair si autoritatile britanice sunt intr-o etapa de discutii.
Au fost intrebari legate de modalitatea de prevenire a abuzului si sclaviei moderne. Am primit asigurari ca exista o astfel de comisie care concret colaboreaza si fac munca de teren impreuna cu autoritatile britanice in acest sens. Pe acesta cale ni se reamineste inregistarea la Consulat in momentul in care locuim pe teritoriul altei tari dar si verificare mai atenta a companiliilor pentru care unii ajung sa lucreze ( de exemplu in domeniul agricol).
De asemnei dupa sedinta am mai mentionat si problema timpului de asteptare la Consulat pentru emiterea pasapoartelor, iar in timpul sedintei a fost reamintita necesitatea infiintarii unui Consulat la Manchester, care ar fi trebuit sa se intample din toamna anul trecut.
O intrebare a fost legata de eventualele planuri exististente pentru combaterea discriminarii de care romanii au parte in Diaspora.
Daca imi mai amintesc alte discutii am sa le editez mai tarziu. Va multumesc de intelegere. Nu ucideti mesagerul ;), eu incerc doar sa va tranzmit ce stiu ca ne doare, iar daca mai sunt si alte chestiuni haideti sa incercam sa le rezolvam impreuna.
PS : pe toata durata sedintei am purtat insigna #Rezist. La sfarsitul sedintei am facut vorbit un minut cu doamna Ministru, am facut cateva poze si am multumit de vizita. Raspunsul a fost : ,,Tine steagul sus”. 😉
Cu siguranta ca o voi face in continuare!
Video de la finalul eventului (via Cătălin Spiridon Facebook):