Unul dintre motivele pentru care am ales să merg în Londra a fost să experimentez lucrul cu șefi sau manageri care nu sunt români, ci antrenați în piața vestică. În România se suferă groaznic de mult de șefie și sunt grămezi de oameni care au ajuns șefi pentru că au smiorcăit mai mult decât cei competenți. Apoi acei „șefi” sau manageri, cum le poți zice, își bat joc de întreaga echipă.
No need of that. Nu suport șefiile prostești, oameni care nu lucrează cu tine, ci care îți comandă.
La muncă, acolo unde lucrez ca front end dev, ca junior, nu avem șefi. Team leads, manageri, director of delivery, CTO și tot așa, dar nu șefi. Când vine managerul la mine cu un nou task nu îmi zice „fă asta”, ci se exprimă ceva de genul „Can you please prioritise this task over the other ones? Thank you.”.
Când i-am zis managerului că nu contează ce îmi dă de făcut, eu oricum sunt plătit sa muncesc, el mi-a dat răspunsul anului: „I don’t want to give you tasks to do. I want to work with you”. Adicătelea, este gata să mă ajute cu orice am nevoie și, adesea, am nevoie de extra info sau detalii. În asemenea situații merge și trage de mânecă celalate echipe și îmi aduce detaliile de care am nevoie.
Cum să nu lucrezi cu așa oameni? Sunt superiorii tăi, dar nu au aere de superioritate. Asta este o calitate pe care șefii din România trebuie să o învețe.