Ziceam de curând ca lucrurile la noi nu se pot schimba atât de ușor când părinții și vecinii nosțri votează un primar penal pentru că „a făcut și el ceva, chiar dacă a furat” ori pentru că „primarul ăsta a furat deja destul și nu îi mai trebuie, de aceea nu vrem unul nou”. Îți dai seama că oamenii au mintea într-atât de scurtă încât merită să fie ciuguliți de ciocoi ăștia de doi bani. Problema este că suntem și noi ciuguliți de jivinele astea, nu numai cei care au votat pentru ei.
Brașovul a rămas tot cu Scripcaru deși omul este anchetat pentru o serie de șmenuri făcute cu aliații lui în urma cărora a furat milioane de euro pentru nevoile sale personale. În alte locuri au fost aleși primari chiar dacă erau în arestul Poliției. Și cine crezi că i-a votat pe respectivii? Aceiași oameni care cer respect când mergi cu autobuzul și se uită la tine ca nu le dai locul: pensionarii.
Desigur, nu numai ei sunt de vină pentru asemenea alegeri, ci și faptul că tinerii nu au votat.
Din păcate suntem nevoiți să acceptăm adevărul: până nu trece generația de moși care au prins comunismul și care tot votează penali nu vei vedea schimbări.
Dar nu numai acolo este baiul, ci și în mentalitatea românului obișnuit, că există așa ceva:
– românul zice că e fain că poate cumpăra o cameră care are mai puțini metri pătrați decât prevede legea, pentru că e tare că se poate lăuda că are un apartament de trei camere cu o suprafată totală mai mică de 50 de metri pătrați (lege imobiliare)
– românul zice că este fain că poate cumpăra o bicicletă de la colțul străzii, unde e mai ieftină, deși știe că a fost furată. Doar nu el a furat-o.
– românul își face munca prost, oriunde ar fi, pentru că „ei se fac că ne plătesc, noi ne facem că muncim”
– românul zice că „merge și așa”
– românul merge cu mașina și are rate la hârbul respectiv deși nu are nevoie de el
– românul fură și acceptă furatul ca fapt de viață.
Ultimul punct de mai sus este și motivul pentru care sunt aleși aceiași hoți de atâția ani. Nu vorbesc aici de furt evident, ci de faptul că au loc multe moduri de a fura în mod indirect sau mai subtil:
– furi prin faptul că tu cumperi o bicicletă furată
– furi pentru că accepți să cumperi imobil construit neconform și dai nas firmelor să evite legea (pe când ar trebui să ceri ajutorul unui arhitect când iei o casă)
– furi la examnele din școală, că doar nu este grav
– furi când mergi cu autobuzul fără bilet
– furi când iei filme de pe torente fără a plăti pentru ele (remember: dacă e pentru fun, atunci este opțional)
– furi atunci când casiera de la supermarchet a uitat să scaneze un obiect și tu nu zici nimic
– furi când primești un produs mai scump decât cel ce l-ai comandat, dar nu anunți că s-a făcut o greșeală
– furi când îți bați joc de munca ta (exemplu șoferii RAT sau controlorii)
– furi când găsești bani pe jos și nu îi lași acolo
„Nu se poate ca românii să fie așa de furăcioși”, îmi zici, dar uite ca rezultatele voturilor vorbesc de la sine. Zicem că țiganii fură, dar adevărul este că românul fură mai mult în moduri mai subtile.
Nu furăm pălăria pentru că „merge și așa”. Vor mai trece ani buni. 10? 20? Vine valul de tineri care vor să schimbe lucrurile, dar trebuie să se ducă la somn valul vechi.