Filmul de mai sus, deși dureros de urmărit pe alocuri, este un film perfect pentru o lume post-apocaliptică în care, după decenii în care oamenii s-au ucis pe bandă rulantă ca și cum ar fi o chestie banală, lumea vrea să vadă comedii la care să râdă cu poftă.
Nu de producția filmului în sine, ci de mesajul pe care îl transmite: bărbatii din Vest se pusifică iar unii încep să ia măsuri anti-pusificare.
Mi se pare total OK ca bărbatul să stea acasă și să crească copiii, după cum le-a fost înțelegerea în familie, dar să îi vezi că merg la „cursuri de masculinizare” este prea mult. Dacă ai nevoie de un gru de idioți să îți zică, în mod constant, că tu ești bărbat, atunci cred că ai greșit grupul.
Profesorul zice bine că există diferențe comportamentale, fizice și psihologice care îi separă pe băieți de fete. Bărbații sunt ființe mai simple, mai directe, mai violente fizic, mai insensibili. Femeile sunt mai sensibile, violența se numără în priviri agere și șantaje emoționale, sunt mai rafinate și tot așa.
Să cauți să creezi parea feminină în bărbat, așa cum este curentul prin Vest, mai ales în SUA, este o idioțenie. Tocmai de aia procesul se numește pusificare.
Bărbații nu au nevoie să își scoată la iveală latura feminină, termen idiot de altfel când este vorba de bărbați, ci ei au nevoie să fie sinceri cu ei înșiși, să îsi asume deciziile, să fie hotărâți, să accepte că sunt un animal aparte, mai puternic fizic, mai violent de fel, și să țină la identitatea lor (fie: moștenirea istorică dată de evoluție ca animal care protejează familia și merge la război ori la vânătoare pentru a întreține familia).
A fi bărbat nu înseamnă să fii un porc împuțit, să fluieri femei aiurea pe stradă, să violezi sau să bați femei. Ăla este un babuin împuțit care merită să fie spânzurat. Bărbat este cel definit de mine mai sus.
Imaginea de mai jos zice totul despre curentul neo-masculinității care duce la pusificare împreunat cu moda tâmpă (via A Science Enthusiast):
