Se spune că atunci când ți-e prea bine, ți se apleacă. Tot așa și cu o grupare de aiuriți din Occident, acel grup care nu vor să fie ofensați de nimic și vor „safe spaces” ca nu cumva spiritul lor virgin și sensibil să fie maltratat de vreo părere contrară idealismului lor idiot.
Despre proștii ăștia am mai scris de curând când ziceam ca avem nevoie de oameni cu ceva mai mult creier, mai ales când este vorba de comedianți a căror rol este să te ofenseze și apoi să te facă să râzi în timp ce te ofensează. Asta ar însemna că oameni ca Jimmy Carr nu ar putea face mișto de femei sau de bărbați ori de gay sau bărbați hetero. Dacă ai Netflix și poți vedea filmul, atunci merită să urmărești Jimmy Carr: Funny business.
Eu mă preocup mai des cu lucrurile astea pentru că sunt foarte aproape de miezul acțiunii: la muncă trebuie să fii atent că nu cumva să ofensezi pe cineva când spui o glumă care este super-tare în România, pe stradă să nu care cumva să ofensezi un musulman că ronțăi cu poftă un sandviș cu porc ori când scrii statusuri pe net să nu fii dat în judecată de vreo proastă care nu suportă să fie contrazisă pe Twitter. În UK există acele libel laws prin care poți fi purtat în tribunale numai pentru că ai contrazis o feministă idioată pe net.
De curând am aflat de la BBC 4 că Oxford, centru universitar și oraș super fain, este în centrul unei mișcări de ofensați care nu pot duce o discuție în contradictoriu fără a spune că tu ar trebui să taci pentru că alte argumente ei nu au. Și vorba aia, tocmai ce am fost la Oxford și chiar este un loc magic.
În mai multe episoade profesorul Timothy Garton Ash, care predă Studii Europene la Universitatea din Oxford, vorbește despre libertatea de exprimare și despre mișcările ciudate care au dus la dictatura opiniei și la ofensații de azi. Vorba aia, de bine ce le este și la cât de liberală este lumea pe aici este ciudat modul în care au apărut mișcări care vor să îti închidă gura atunci când le zici că nu fac bine.
Profesorul Ash are o serie de 10 principii legate de libertatea de exprimare și trebuie citate aici:
1. Lifeblood
We – all human beings – must be free and able to express ourselves, and to seek, receive and impart information and ideas, regardless of frontiers.2. Violence
We neither make threats of violence nor accept violent intimidation.3. Knowledge
We allow no taboos against and seize every chance for the spread of knowledge.4. Journalism
We require uncensored, diverse, trustworthy media so we can make well-informed decisions and participate fully in political life.5. Diversity
We express ourselves openly and with robust civility about all kinds of human difference.6. Religion
We respect the believer but not necessarily the content of the belief.7. Privacy
We must be able to protect our privacy and to counter slurs on our reputations, but not prevent scrutiny that is in the public interest.8. Secrecy
We must be empowered to challenge all limits to freedom of information justified on such grounds as national security.9. Icebergs
We defend the internet and other systems of communication against illegitimate encroachments by both public and private powers.10. Courage
We decide for ourselves and face the consequences.
În episodul „I’m ofended” el vorbește tocmai despre studenții de la Oxford care, după mine, sunt niște prostănaci care nu vor realiza nimic în viață fără a plânge că nu li se oferă un „safe space”. Oameni proști. Pesemne că unii oameni de prea mult bine devin niște plângăcioși.
Cel mai mult mi-a plăcut episodul „Respect me, respect my religion„, unde profesorul Ash spune simplu: te respect pe tine ca pe orice om, pentru ca suntem oameni, dar să nu te aștepți să iau de bună religia ta, crezul tău în fantasmagorii care contrazic flagrant realitaea, știința, istoria.
PS: Articolul are 666 de cuvinte.