Categorii
Arhiva General

Oameni cu idei

Valoarea omenilor cu idei este direct proporțională cu numărul ideilor pe care sunt în stare să le aplice. La un event anume din Brașov, în urmă cu ceva ani, era un tip plin de idei, genial, curgeau ideile din el ca un râu de zen nemaivăzut. La un moment dat schimbăm ceva vorbe și îmi zice că are nevoie de oameni care să-i pună în aplicare ideile, că el are multe. Am zis pass.

A avea idei este important, este punctul de pornire, dar a trecut demult timpul în care credeam că o idee este necesară și suficientă pentru a face un anumit lucru. Ba dimpotrivă, tind înspre cei care zic că mai importanți sunt cei care sunt capabili să pună ideea în aplicare decât cei care lansează ideea.

La fel ca omul cu idei de care am scris mai sus sunt o mulțime de oameni la tot pasul. Curg ideile peste tot, dar sunt mai multe piedici în calea realizării lor: autorul ideii, ideea este veche, nu are suficiente argumente, nu există un plan de bătaie, nu prezintă interes. O bună parte dintre ideile ce le aud sunt deja aplicate într-un mod sau altul. Este cam greu să vii cu ceva nou. Foarte greu.

În oarece situații poți citi pe oamenii aceștia cu idei aroganța și naivitatea lor. „Ideea este cea importantă, nu cine și cum o aplică” și apoi se uită cu superioritate la un inginer ori un cercetător care este mult mai capabil ca el să înțeleagă ideea și să gândească pașii pentru a o pune în aplicare.

Oamenii cu idei îi văd pe cei pe care îi coopetează în „planul lor” drept niște pioni irelevanți. Chestii gen planificare, expriență în domenii tehnice de zeci de ani sunt doar niște nimicuri pentru ei. Ei, ei sunt cei cu idei. Restul sunt pleavă.

Și tocmai de aceea oamenii cu idei nu fac nimic. Poate doar oamenii cu idei care au o tonă de bani pentru a-și cumpăra echipe care să facă toată munca.

A avea idei de orice fel este egal cu zero. Și, dacă se întâmplă să dai de oameni care cred în ideea ta și sunt mai capabili decât tine să o transforme în realitate, atunci ține minte că rolul tău a fost micuț.

Istoria îi ține minte pe cei care au lăsat ceva în urma lor, nu pe cei care au avut idei care s-au dus în mormânt odată cu ei.