Ziua de patriotism

Am avut ieri un status nu prea măgulitor la adresa noastră, a românilor, cu ocazia sărbătoririi Zilei Naționale a României: „Toată lumea zice La Mulți Ani, România! Eu zic așa: dar-ar dracii în tine române dacă tot prost o să fii în continuare!”.

Un lucru e drept: patriotism ca azi nu vezi în alte zile. Dar, înainte de a zice ce am de zis să ascultăm ceva (via GCM):

Acum că ne-am adus din nou aminte cât de neinteresantă ni se pare istoria României și cât de departe pare a fi ’89 și sacrificiile pe care le ignorăm zilnic de cerem ca ultimii proști să revină comunismul, ia să vedem de ce nu încep azi articolul în mod euforic sau elogiator. Aș fi vrut să fiu 100% nu român, ci om iubitor de țară și cu simț civic. Nu e așa. Dacă așa ar fi fost aș fi făcut ceva mai multe, aș fi lăsat mai multe urme care să conteze…

Treaba este că ne-am obișnuit să vorbim mult și să facem puțin, să vorbim ce nu știm, să nu ne implicăm în cauze civice, să ne implicăm în cauze care nu ne privesc, să jucăm la mese nepotrivite, să țipăm că nu ne plac corupții, dar să dăm darul acolo unde trebuie, să ne numim religioși, dar să aruncăm 400 de milioane de euro pe un nimic care nu aduce valoare românilor, să știm că avem politicieni corupți și totuși să ne fie mai simplu să comentăm despre ei uitându-ne la emisiuni de nota -10, să fim comozi, să nu gândim dincolo de realitatea noastră, să vindem ce avem, să țipăm că vrem Discovery când RDS îl scoate, dar prea puțini dintre noi să ne anulăm abonamentele, să construim autostrăzi în 100 de ani, să lăsăm roTLD în pace fără ca acesta să dea socoteală pentru lipsa de bun simț, să mergem în scârbă la muncă pentru că altceva nu avem de lucru.

Nimic nu mai e sfânt sau drag românului în genere decât scandalul, curiozitățile de la TV și eterna smiorcăială. Suntem atât de obișnuiți să zicem „asta este” încât nu ne duce capul să vedem că lângă noi se întâmplă lucruri bune sau rele pe care le putem înfluența în vreun fel, dacă ne-am da interesul.

Din ceea ce înseamnă Stat, singurele instituții care mai sunt iubite cât de cât sunt Armata, Pompierii și Ambulanța. Restul sunt toți urâți/disprețuiți în vreun fel. Un rău necesar. Și, uneori, pe bună dreptate.

De ce pe bună dreptate? Pentru că se întâmplă lucruri anormale cu concursul nostru. Nu ne interesează, dar comentăm. Să vedem ce este românul: om care lasă imbecili să îl conducă, luăm avioane second hand mai scumpe ca unele noi, dăm bani pe resurse care ne aparțin (vezi cazul Petrom-OMV), închidem fabricile de armament și rămânem cu mâinile goale. Toate cele de mai înainte sunt prezentate din sectorul militar în principiu, dar situația e aceeași în fiecare domeniu. Și românul e patriot de 1 decembrie după care merge liniștit pe drumul lui.

Totul e rău aici și fără speranță? Nu.

Nu puteam termina articolul în notă negativă pentru că imaginea nu ar fi completă.

În toată situația aceasta ciudată în care suntem toleranți cu lucrurile la care ar trebui să luăm foc și vedem cum se duc de râpă toate cele, există niște oameni care nu fac altceva decât să fie împotriva modului nostru general de a gândi. Ei zic: „se poate”. Alt lucru curios: sunt români, dar și străini printre ei.

Cum vine treaba asta? Am să dau oarece exemple de oameni care zic că se poate. Cristi, cu proiectul lururigratis.ro, ne învață ce înseamnă consumul echilibrat și frumusețea de a da gratuit ceva (nu de a-l arunca). Manafu face push ca să ofere încredere antreprenorilor de online și mobile să creeze și să o facă aici, în țara noastră. Vali ia la trântă mediul online și televiziunile când fac rele pe net în încercarea de a ne educa. Viorel Spinu, care deține robofun.ro, face furori prin lume cu roboții și cu invențiile sale. Iar lista continuă. Oameni care știu unde suntem acum, unde trebuie să ajungem și continuă să facă treabă.

Dacă românii care au încredere că aici se poate face ceva nu te conving, atunci sigur străinii care vin aici și rămân te pot convinge. Un american, un canadian și un belgian au ales România. Primii doi s-au născut aici, au gustat viața de dincolo și au preferat România.

Ei au venit aici, au făcut firme și au zis că pot ajuta cumva la schimbarea lucrurilor. Vin cu alt mod de gândire și văd oportinutățile care ne stau sub nas. Și ei sunt gata să facă o radiografie a ceea ce se vede aici.

Matt, venit din Canada, explică de ce în România este mai bine ca în SUA (și aici partea a II-a). Sau de ce a revenit (partea I și partea a II-a).

Tot Matt prezintă niște sfaturi cu care vreau să termin articolul. Sfaturile acestea ar trebui să ne învețe să fim oamenii de care are nevoie România. Vrei să fii patriot? Atunci începe să lucri la schimbarea ta, fii responsabil, luptă pentru lucrurile bune, acționează și fii un exemplu. Mai multe detalii și sfaturi le găsești aici. Zilele astea nu mă simt prea mândru sau prea patriot pentru că îmi dau seama că nu am făcut suficient de mult sau de bine în pătrățica mea. La tine cum e?