Am puțin peste 100 de prieteni pe Facebook și uneori cred că și ăștia sunt prea mulți. Ce om normal la cap menține legătura constant cu 100 de oameni? Nimeni.
La un moment dat voi închide toate conturile pe rețelele sociale și voi rămâne doar cu blogul de față. Cine va dori să știe ce mai fac va veni pe blog. Aici sunt stăpân și aleg cine lasă comentarii sau nu. Dar tema de azi este alta: prietenii vechi nu au nevoie de legătură constantă cu tine.
Vorbeam deunăzi cu un prieten pe care nu l-am mai văzut de 10 ani de zile. Discuția a fost la fel de naturală și de plăcută ca atunci când am avut discuțiile noastre acum un deceniu.
„Mai știi despre lucrul acela?”
„Știu, cum nu, că doar ne știm de ani buni!”
„Mă știi cum sunt.”
„Știu, știu”.
Prietenii vechi te știu și te sprijină de-a lungul deceniilor. Nu au nevoie de atenție continuă și se bucură cu tine când îți merge bine. Prietenii vechi sunt rari. Fă-ți prieteni vechi.