În media londoneză se vehiculează termenul de „sclavie modernă”, dar nu este nimic modern la sclavie, așa cum o știm noi din documentare și filme. Se întâmplă chiar acum în Londra iar printre victime se află și români. Un semn clar este atunci când mergi la o spălătorie auto unde te costă numai 5 lire să îți spele mașina. Poți bănui că acolo se întâmplă sclavie.
Acei oameni sunt plătiți cu numai 3 lire pe oră, stau câte 4 în cameră, locuiesc în condiții insalubre, lucrează 10-12 ore pe zi cu mâinile în acid și detergent de fac bube ca suferinzii de lepră și, în unele cazuri, patronii le fură documentele și nu le înapoiază cu intenția de a-i ține blocați în acel loc.
Dacă îți zice cineva că a fost sclav în străinătate, atunci sunt șanse mari ca el să spună adevărul. Sclavia în Londra apare și sub forma fetelor aduse din România sau Africa și obligate să se prostitueze iar în alte situații femeile sunt obligate să lucreze câte 12-16 ore în casele unor oameni mizerabili fără a fi plătite și fără a li se permite să iasă din casă. Ani întregi poate dura o asemenea situație de sclavie.
Cei de la Evening Standard au o întreagă serie de articole și o campanie masivă de combatere a sclaviei în Londra. Guvernul UK recunoaște că există o asemenea problemă și promite să o rezolve până în 2030.
Un exemplu recent care scoate sclavia la iveală este moartea românului Sandu Laurențiu-Sava, de 40 de ani, care a decedat în timp ce făcea duș în imobilul prost amenajat destinat sclavilor ce lucrau la spălătoria Bubbles Car Wash din Bethnal Green. Omul a murit electrocutat din cauza instalației electrice defectuoase și pe care proprietarul în mod intenționat nu o reparase.
Proprietarul spălătoriei, Shaip Nimani, de 52 de ani, a fost trimis la închisoare pentru 4 ani de zile pentru ucidere din neglijență, dar nu i s-au pus în cârcă acuzațiile de sclavie. Încă.
Dacă un serviciu este prea ieftin, atunci sunt șanse mari ca acolo să lucreze sclavi: de la spălătorii auto, la curățări de pantofi, la făcutul manichiurii, la orice fel de alte servicii. Românii sunt printre victimele sclaviei și, dacă ceva pare că este prea frumos ca să fie adevărat, atunci este bai mare acolo.
Alex Mihăileanu, în articolul despre tinerii care nu vor să muncească pe salariul minim în România, are dreptate când zice că firmele nu vor să dea banul care ar trebui dat pentru munca prestată, așa că vezi anunțuri de angajări iar oamenii nu merg la muncă acolo. Desigur, dacă tot stai cu părinții, fie este bine șă lucrezi ceva, orice, fie te apuci și lucrezi de acasă, așa cum pomenește Eftimie aici.
În condițiile astea, acei tineri ar dori să muncească în străinătate, dar trebuie să știe că trebuie să se informeze bine înainte de a face pasul ăsta pentru că ar putea deveni sclavi fără voie.
Dacă lucrezi în web development, ca mine, ești ferit de așa necazuri pentru că firmele din Londra plătesc o sumă oarecum OK pentru munca asta, dar alte meserii, în special cele de jos, sunt un risc mare pentru românii care pleacă din țară și nu știu unde nimeresc.
Grijă mare!