De când am venit în UK mi-am făcut un abonament la Netflix și aveam așteptări nerealiste. Acum m-am obișnuit cu ideea că Netflix și Amazon Video au propriile seriale, că serialele sunt actualizate doar după 1 an și că nu o să văd filmele cele mai noi decât după 2 ani.
Și asta este un lucru bun.
De ce?
Pentru că așa te înveți să fii un consumator mai responsabil, să apreciezi mai mult ceea ce vezi. Înveți să te organizezi și să planifici ieșiri la cinema. Am văzut filme de pe torente un număr de ani, dar istoria se schimbă, așa că voi merge la cinema dacă vreau să văd acum filmul ăla nou.
Să nu uităm că treaba asta cu văzutul filmelor este un moft, este entertainment, divertisment, whatever și, așa cum zice Dorin, mofturile nu justifică prostia sau furtul.
Am început să apreciez serialele, dar nu cele mainstream. Urmăresc Puss in boots sau King Julian pe Netflix și The 100 pe Amazon Video. Ba chiar am început să nu mă uit la episoade în lanț, ci câte unul azi, altul peste ceva zile, poate o săptămână. Este o metodă de auto-educare, cu toate că sunt om care înfulecă filmul fără să fie interesat prea tare de istoria din spate ori de calitatea cinematografică: dacă are extratereștii, explozii și nave spațiale, atunci e good enough.
Există două abordări: Netflix postează câte un sezon nou totul odată, cum a făcut cu Daredevil sezonul 2, iar Amazon Video postează căte un episod pe săptămână. Îmi place abordarea Amazon Video mai mult. Acolo mai urmăresc și serialele Preacher și Lucifer și ei postează câte un episod nou pe săptămână. Bună abordare.
Luni de Netflix și Amazon Video te învață că mersul la cinema are magia sa și că merită efortul și te mai învață faptul că serialele nu trebuie înfulecate câte un sezon odată, ci câte un episod pe săptămână.
Pe cănd vom vedea The Simpsons pe platformele astea?