Cam asta este întrebarea de fiecare dată când citesc ceva de genul. Valul de necaz venit odată cu deblocarea raportului euro-franc elvețian mi-a adus aminte că sunt multe lucruri care mai sunt de învățat. Și este vorba de lucruri de bază, nu ceva complicat.
În articolul scris de Moise Guran despre CHF și lăcomia românilor am putut afla ceva lucruri, printre care faptul că există valute în care este bine să economisești și valute în care să faci credite.
Francii elvețieni, pentru cine știa, sunt buni pentru economii, dar nu să faci credite în ei. Iar consultanții bancari nu se vor obosi să îți explice diferența. Ei îți vor arunca pe gât faptul că creditele în franci elvețieni au condiții mai bune și tu pici în plasă. Apoi descoperi că rata ți s-a dublat de la o zi la alta.
Dacă fac rate pentru casă, de exemplu, atunci mai bine le fac în lei. Este prea riscant în valută. Dar asta nu afli decât atunci când vezi necazul altora.
Moise Guran a venit apoi cu un al doilea articol despre lăcomie în lumea creditelor și explică ce se întâmplă în culise atunci când faci un împrumut.
De fapt, atunci când te imprumuți banca îți dă bani din care o parte nici nu există în conturile sale. Ei, la rândul lor le iau de la alții ori de la BNR. Când tu nu îți mai platești rata, atunci banca trebuie să acopere lipsurile crescând taxele, comisioanele sau dobânzile pentru restul.
Răbdarea trebuie să fie #1 când este vorba de cumpărarea unei case. Lucru pe care cu greu îl înveți (dacă), dar nu ai scăpare.
Așadar, DA, trebuie să înveți și despre bănci, finanțe, credite și valute.
Despre valuta CHF a scris Dan Popa în articolul despre cea mai urâtă monedă din ianuarie 2015. În articolul respectiv vezi o scurtă istorie a francului elvețian și ce a dus la dezastrul de la începutul lui 2015:
2011- are loc ancorarea francului la euro. Plafon de schimb maxim admis 1.22015 Se renunta la acest prag, provocand ample turbulente in intreaga lume.
Interesant de citit și despre modul în care reacționează statele din UE referitor la întâmplarea asta.
Eu înclin către o soluție de genul eșalonării ratelor. Presupunerea mea este că, cel mai probabil, băncile au vândut creditele în franci elvețieni fără a explica suficient de bine riscul asociat.