Zoso publicase mai demult un articol despre sclavie sau „human farming” și mi s-a părut cel puțin interesantă perpectiva. După spusele documentarului noi suntem niște sclavi moderni. Aproape de acord.
Sunt de acord numai în parte, pentru că filmul nu oferă nici un fel de descriere a ceea ce se vrea a fi „libertate adevărată” și omite faptul că omul, oricât de social, artistic și muncitor este, are nevoie de reguli după care să trăiască. Și asta înseamnă organizare. Iar asta înseamnă ierarhie. Iar ierarhia duce la o formă de oficializare a controlului. Nu controlul e problema, ci cât de mult se exercită acel control.
Oricât de mult se propagă ideea unor sisteme a „egalității absolute” și alte rahaturi de gen, trebuie să ținem minte că natura umană nu poate fi schimbată în nici un fel. Per ansamblu, vom avea mereu oameni care vor munci mai mult ca alții, oameni care vor fi mai creativi, alții care vor ucide din plăcere iar alții care vor trăi numai ca să ajute oamenii nevoiași. Nu suntem egali.
Singurele lucruri în care suntem egali sunt drepturile și obligațiile noastre. În funcționalitate, forță creativă, nivel de muncă și altele nu suntem egali deloc. Libertate absolută, așa cum cere filmul, nu există, pentru că nu suntem creați ca specie să suportăm un așa mediu.
Meritul filmului este că ne atrage atenția asupra faptului că un control mare nu este bun și asupra faptului că atitudinea celor care ne conduc este aceea a unui stăpân de oameni. Politicienii, în mare parte, văd în omul de rând un gândac, un animal numai bun de dat la tăiat. Asta este adevărat și filmul ne atrage atenția în direcția aceasta.
Ceea ce nu mai face filmul, pe lângă faptul că nu poate da o descriere a unei lumi așa de pline de libertate pe cum o propovăduiește, este faptul că nu ne cere să scăpăm de sclavagia propriei minți. Indiferent de societatea în care trăim și dacă avem sau nu media idioată ce propagă non-știri și non-valori, noi suntem sclavii propriei noastre naturi umane.
Filmul trebuia să ne ceară să scăpăm de noi înșine.
Vrei să fii liber? Încearcă să vezi care sunt prioritățile tale. În întreaga listă de lucruri ce vrei să devii sau să faci pune în prima poziție asta: pasiunea ta. Fă ceea ce îți place cel mai mult și caută să ajuți cât mai mult, prin intermediul pasiunii tale, oamenii din jur. Atunci vei putea zice că ești liber. Restul, faimă, bani, familie și altele, vor veni, într-o formă sau alta.