Buna întrebarea, mai ales după ce am sărit în căruța panicaților și am aplicat pentru pre-settled status după anunțul noului Prim-ministru al UK, Boris Johnson, cum că va stopa libertatea de mișcare pe 31 octombrie 2019, dacă nu va fi semnat nici un deal cu UE. Da, am aplicat deja, deși tot ce trebuia să fac era să aștept luna iulie 2020 ca să iau direct settled status.
Bun cadou de ziua mea.
Pentru confirmarea pre-settled status mai am de așteptat o săptămână, timp în care cei de la Home Office se asigură că toate detaliile corespund cu realitatea.
Faină situație, brexitul ăsta, pot să recunosc. Vorba aia, pleci „dincolo” pentru a găsi stabilitate și aterizezi într-un tumult politic deloc străin oricărui român. Este drept că nu mă așteptam ca politicienii din UK să fie la fel de jigodii ca cei români.
Vorba aia, te așteptai să fie ceva mai verticali, mai corecți, mai british. Degeaba. Cantitatea mare de minciună, vină și venin vărsate în ultimii ani este o imagine exactă a mediului politic din România. Din fericire sunt obișnuit cu așa ceva. Yay pentru antrenamentul primit în țară.
Revenind la viața din Londra, în afara puroiului brexicos nu am lucruri de care să mă plâng. În 4 ani aici am avut 4 măriri de salariu comparativ cu nici o mărire de salariu în ceilalți patru ani lucrați în Brașov înainte de venire. Am avut ocazia să învăț mai bine limba engleză, să înțeleg mai bine cultura britanică/londoneză și să învăț mai bine front-end development, mai ales că am trecut și pe chestiuni de back-end cu NodeJS și altele de devops cu AWS, Fastly/Varnish și tot felul de chestii similare. În sfârșit, lucruri gen TDD, cu acele unit test și integration tests, apoi deployments cu CI/CD și tot așa nu îmi mai sunt străine.
Chiar dacă ne căutăm o nouă chirie, operațiune extrem de stresantă dacă îți cauți chirie în Londra, viața este destul de chill. Confortul bănesc contează, dar contează și calmul societății în care ne facem veacul. Și contează mult faptul că te duci la muncă cu drag, nu cu nervi. Să nu uităm că, oricum, Londra are penurie de programatori de orice fel. Dacă nu îți place o companie, atunci fugi la alta în 1-2 săptămâni.
Lumea IT a fost întotdeauna favorizată, mai ales în orașe mari ca Londra. În plus, Londra este și locul cel mai bun din Europa în care ți-ai putea deschide firma ta și să oferi servicii chiar ușor canadienilor sau americanilor. În plus, Londra are și ceva medii de dezvoltare pentru start-up-uri, ceva investitori pregătiți să lase un ban într-o idee bună, diverse grupuri care să te ajute cu ideea ta.
Dacă citești reviste gen Wired, atunci îți dai seama că Londra nu este singurul loc unde îți poți deschide o afacere de succes. Ai Amsterdam, Paris, Lisabona, Stockholm, Haga, Berlin. În genere, capitalele din Vest și Nord.
Desigur, unul dintre scopurile mele fiind în Londra este să învăț cât pot de mult din punct de vedere tehnic, de la un brief pentru o aplicație/funcționalitate în site, până la procesele de lansare continuă, pipelines, chestii ce țin de devops, UI/UX și tot tacâmul.
Un alt scop al meu este să folosesc cunoștințele astea ca să fac un proiect, aplicație, site care să mă scoată din lumea muncitorilor în cea a antreprenorilor. Mai este cale lungă până acolo, ani buni, dar nu mă grăbesc și nici nu mă stresez cum am făcut cu aplicarea pentru pre-settled status. Voi aștepta oricât de mult este nevoie ca să fiu în stare să îmi aplic ideile în practică. Să nu uităm că există viață după pensie 😀
Așadar, cum mai este viața în Londra zilele astea? În afară de brexit, lucrurile merg din bine în mai bine, tocmai pentru că citesc zilnic chestiuni noi, învăț cât de des am chef și pentru că trăiesc într-o societate în care mă pot dezvolta.