La ce devii expert stând în Londra?

Luna trecută s-au făcut doi ani de când sunt mutat în Londra. Nu venit în vizită, ci mutat. După doi ani aici încă nu mi s-a făcut dor de România sau Brașov. De obicei dorul ăsta se instaurează după vreo 4-5 ani din ce văd de la alți internauți. Vom mai vedea atunci.

Văd multe lucruri diferite față de România și caut să înțeleg diferențele dintre cele două societăți. Adesea mă întreb cum ar fi o Românie dezvoltată, cu autostrăzi, zgârie-nori și sistem medical pus la punct. Rămân cu gândul și dorința.

Lucrurile nu se vor schimba prea repede la noi. Nu uita că societatea românească este cam la fel de vreo 200 de ani, nu de ieri, de azi. Caragiale scria despre poporul acesta prin 1880 – 1900 și zicea că lucrurile nu s-au schimbat în ultimul veac. Și nici din 1900 până acum. Comunismul a fost ca o pătură aruncată peste ochii oamenilor, dar a scos la iveală lucruri rele. Nu poți da vina pe comunism pentru tot ce s-a întâmplat. O parte din ele s-au întâmplat cu complicitatea benevolă a societății.

Oricum, învăț destule despre viața din UK și din Londra și scriu aici ca să ținem minte pentru viitor. Poate vom putea folosi învățămintele astea la ceva.

Azi scriu despre chestii la care devii expert în Londra:
1. recunoști 25 de nații diferite fără să te gândești de două ori: la cei 8,5 milioane de rezidenți permanenți mai bine de jumătate nu sunt britanici la origine. Până ajungi la muncă te întâlnești cu zeci și zeci de nații diferite. Vei ști să faci diferența dintre un indian, unul din Bangladeș sau un pakistanez ori dintre un columbian și un brazilian;

2. îți dai seama că negrii nu sunt negri, ci pornesc de la aproape albi, la maronii la negri ca noaptea: folosesc aici termenul de negru în mod normal, adică în engleză „blacks”, nu alt termen cu „n”. La un moment dat ști să faci diferența dintre un negru din Kenya, unul din Jamaica sau altul din Nigeria. Și vei descoperi că sunt educați, simpatici, glumeți și oameni cu inima mare, nu canibali, ne-educați sau reduși mintal;

3. călătoritul ca sardinele la orele de vârf în metroul londonez: chiar și la orele de vârf mai sunt retardați care intră cu ghiozdanul în spate, dar ca rezident britanic te înveți să nu faci scandal, ci doar suferi în tine și te uiți la infractor într-un mod (pasiv)agresiv;

4. să saluți oamenii, să întrebi de sănătate și să răspunzi politicos la întrebarea „ce faci” în mai puțin de o secundă: aici este o obișnuință să ajungi la muncă și să saluți omul, apoi îl întrebi ce face, el îți răspunde „bine”, întreabă „dar tu?”, răspunzi tot „bine” în timp ce treceți unul pe lângă altul cu viteza sunetului. Dacă cineva te întreabă în UK „ce faci”, asta nu este invitație să povestești viața ta, mai ales când sunteți în mișcare rapidă spre obiective diferite. În atare situații oamenii se așteaptă să zici „great” și să continui drumul. Imaginează-ți groaza omului care te-a întrebat ce faci ca mai apoi tu să îl oprești în loc și să îi povestești toate cele. A doua oară nu te mai întreabă;

5. să recunoști multele accente englezești și să înțelegi cuvinte gen „fiver” sau „innit”: când ajungi în Londra trebuie să uiți engleza. Oricât de rău vorbești engleza este mereu cineva care o vorbește mai rău ca tine. Accentele englezești sunt multe: jamaicane, britanic posh, londonez cockney (eastern london), accent britanic din Oxford, accent irlandez, scoțian, din Wales și tot așa. Vei învăța tot felul de limbi engleze, toate colorate. Engleza din cărți se vorbește doar la BBC, dar nici acolo tot timpul;

6. curând vei cunoaște tot felul de mâncăruri făcute de marocani, de tailandezi ori filipinezi, de ruși sau de francezi: câte nații, tot atâtea restaurante prin Londra, inclusiv românești, mai ales în partea de nord a orașului.

În timp te vei învăța să dai 5-6-7 lire pe o bere în oraș, să dai 1400 de lire pe lună pentru chirie și vei zice că un studio la 200 000 de lire în Canary Wharf este un chilipir.

Londra te primește, te transformă și se transformă, primește ceva accente românești, bune, atunci când oamenii observă că nu ai venit la pomeni, ci ești un român harnic, cu respect pentru munca altora și loial cuvântului dat.

Poze: