De unde atâta răutate? Netflix: Al Doilea Război Mondial în culori

Pe scurt: pentru că așa aleg unii oameni să fie. La o discuție recentă mi s-a spus că parcă se înmulțesc acțiunile răutăcioase peste tot în lume. Nu, nu se înmulțesc. Datorită internetului aflăm despre mai multe asemenea fenomene, dar ele au existat dintotdeauna peste tot în lume și sunt mult mai rele decât le pot prezenta știrile sau internetul vreodată.

Dacă este să te uiți, în genere oamenii au devenit mai pașnici pentru că este mai ușor acum să afli ce a făcut X sau Y, dar răutatea a existat mereu acolo. Răutatea este o chestiune de alegere, tot așa cum alegi să ignori un jaf pe stradă.

Nicăieri nu este mai evidentă alegerea asta decât în timpul unor conflicte mari. În timpul războaielor nu există limite și asta o poți vedea inclusiv în documentarul ce l-am urmărit recent pe Netflix numit Al Doilea Război Mondial în culori (IMDB). În episodul 11 vezi ceva imagini cu lagărele de exterminare a evreilor din Polonia și nu numai.

Atunci când cineva neagă existența Holocaustului ori a Holodomorului aceluia trebuie să i se arate imaginile cu oamenii aceia slabi, doar piele și os, aruncați unul peste altul într-un munte de morți. Apoi să îmi zici dacă extremismul de orice fel este bun. Sau să îmi zici că așa ceva este „necesar”.

Răutatea a existat din totdeauna în oameni, tocmai de aceea am putut ocupa locuri noi, am făcut genocid după genocid ca să ajungem în punctul în care suntem acum: „civilizația secolului XXI”. Desigur, crima, violul, abuzurile de orice fel nu ne-au părăsit și nici nu pot. Luați la un loc, am rămas tot niște sălbatici cu tendințe criminale, doar că acum avem metode mai bune de a ucide și de a face rău.

La nivel de individ răutatea este o alegere. Când tu faci rău cuiva în mod voit tu ai ales calea respectivă. Și zic asta pentru că răutatea este o trăsătură a românilor, pornind de la mâncătoria de la muncă, la invidia pe care o au unii pe vecinii mai înstăriți și ajungând la alegerea unor corupți la conducerea țării pentru că „dau ceva în plus, chiar dacă fură”. Este o alegere. Răutatea este o alegere și vezi cum românii fac alegerea asta des, zilnic.

Ca idee, când ți se spune să „nu fi român” deja este o înjurătură. Dacă îți zicea că ești țigan, mai ziceai, dar să îți zică să nu fi român, adică „om rău, individ cu apucături de înapoiat”, deja devine prea mult.

Răutatea este în fiecare dintre noi. Cine își face iluzii că peste 1 milion de ani vom fi o specie mai cuviincioasă este străin de viața de zi cu zi.

Într-un fel, noi suntem doar niște animale care au lăsat umbra copacilor pentru betonul din orașe.