Ziceam în urmă cu ceva timp pe Facebook că 2016 a fost un an pregătitor, ca atunci când cloșca își face cuibul sau când pisica face dans pe loc înainte de atac.
Nu am făcut nici un sumar al lui 2016 legat de blogul de față sau de Tehnocultura. Cine urmărește cele două site-uri știe ce s-a întâmplat iar cine nu urmărește este indiferent la lista mea cu „cele mai importante evenimente din acest an”.
A fost un an mai bun ca 2015, dar nu cu chestii de menționat în bold. Un an pregătitor, totuși. Brexit, Trump, PSD. Unele neașteptate, altele sigure ca lumina zilei.
A fost un an bun pentru un grup de oameni de bine și am putut vedea ce poate face un guvern tehnocrat, cu adevarat capabil de serviciu. Mă amuză oamenii care se miră când văd numirile PSD și ce tâmpenii debitează infractorii ăia de serviciu. În loc să fii mirat că PSD și clica face mizerii ai face bine să te organizezi și să pregătești plan de luptă.
Cei ce se ofensează și se arată afectați de mișcările infractorilor sunt ca hârtia igienică pentru cei din urmă: finuți la atingere, buni de folosit și apoi de aruncat.
2017 a început în forță pentru mine, mai ales că 2016 s-a terminat cu un mare bang. Sau două, după cum vrei o iei.
Pe 27 decembrie 2016, la orele 23:11, pe când mă plimbam cu jumătatea pe Golden Jubilee Bridge din Londra, pe unul din podurile gemene care e mai aproape de Playhouse Theatre, am fost atacat de 5 indivizi care doreau să ne jefuiască. Am primis două lovituri de nicăieri, pe „neve”, cum se zice, dar am rămas în picioare și i-am confruntat pe indivizi. Au fugit, dar măcar jumătatea mea nu a fost lovită iar eu am scăpat neînjunghiat.
Voi povesti despre asta pe îndelete la primul episod pe 2017 al podcastului „Un român în Londra„.
Ca idee, dacă ai conflict fizic cu cineva în Londra, să te aștepți să scoată cuțitul. Londra are mai mulți cuțitari pe metru pătrat decât are Gârciniul de lângă Brașov, un sat țigani.
Ziceam că 2017 începe în forță: la muncă multe de făcut, e sezon de vânzări doar, apoi la poliție cu diverse declarații. Fun, dar este numai începutul.
Cel mai important este că am ochii țintă pe scopul meu, mă ocup de muncă așa cum trebuie, de bloguri și de podcast după program și de restul planurilor la fel.
Ca idee, ceea ce am stabilit la plecarea din țară în 2015 s-a făcut conform planului. Fără un plan și o minte clară nu poți mișca nimic. E valabil pentru orice.
De altfel, despre situația de la noi și despre ce înseamnă anul 2017, poți afla de la Dorin și Eftimie, de la ICR Podcast. Doar îs cel mai mare fan al lor 😀 Nu trebuie să îl scuzi pe Eftimie. Vulgaritatea lui trebuie luată drept licență cultural-artistică:
Să ai un 2017 cu mai puține „neve-uri” sau dacă vin, măcar să stai în picioare.