Citeam la Dragoș despre noul lor blogmeet în Prahova și îmi aduceam aminte de perioada de glorie a blogmeeturilor brașovene când eram porniți să facem ceva, orice, dar numai să lucrăm ca o echipă.
Acum nu mai au loc blogmeeturi, nici măcar de dragul berii și nici dacă berea ar fi gratuită. Este drept că nu poți trage de oameni așa că blogmeeturile se fac atunci când ai cu cine și când.
Este drept că poți descoperi lucruri noi, oamenii te pot motiva, poți descoperi noi moduri prin care să îți faci meseria de blogger. La un moment dat era vorba să avem chiar un fel de „Universitate a bloggerilor” pe smbrasov-net. Blogul de grup s-a dus, voința s-a dus, bloggerii nu mai scriu și alte asemenea lucruri.
Puțini bloggeri din cei care au început prin 2010 mai scriu azi și și mai puțini scriu constant, măcar o dată pe săptămână. Este ușor să uiți de ce ai blog și ce poți face cu el, dar eu sunt unul dintre puținii care vede în blog un instrument prin care poți face mult bine: propriei persoane și celor din jur. Este cu atât mai valabil ce zic când publici articole din domeniul în care activezi și înveți oamenii pe calea asta.
Desigur, nimeni nu este obligat să scrie pe blog și uneori mi se pare că am exagerat când m-am luat, mai în glumă mai în serios, de X sau Y că nu scrie pe blog. Adevărul este că dacă nu ai chemare și blogul a fost doar o chestie de moment, nimeni nu îți poate bate obrazul că nu mai scrii.
Mulți bat câmpii aiurea pe bloguri. Eu sper că am mai dat o informație utilă din când în când sau am adus un punct de vedere diferit legat de un subiect sau altul.
Se fac 6 ani de când scriu pe blog în numai câteva săptămâni și, din cele aproape 2000 de articole, sper că o bună parte au transmis informație ori o părere avizată, dacă nu au trimis un mesaj de optimism.
Trec zile și ani și, poate, unele dintre bloguri vor face parte din istoria de peste sute de ani ori, poate, unele bloguri vor ajuta la eliberarea minții românilor ori vor salva vieți. Potențialul blogurilor nu a fost atins în România. O mână de oameni au făcut din blog un instrument puternic. Restul au blog doar ca să se afle în treabă.
Blogul nu trebuie văzut ca un drept, ci ca un privilegiu.
14 răspunsuri la “Mai au loc blogmeeturi?”
E un privilegiu sa te citeasca cineva, nu e un drept sa-ti faci blog. Oricine poate sa-si faca un jurnal online. 🙂
Cine mă urmărește de mult timp știe ce înseamnă când zic de blog ca privilegiu. Toată lumea îsi poate face blog, dar nu toată lumea va avea ocazia să construiască o comunitate.
Cu alte cuvinte amandoi am zis acelasi lucru. 🙂
Same ol, same ol 😀
smBrasov.net nu mai exista, tu esti plecat, altii isi vad de viata lor, si, apoi, nu mai avem motivatie …
Fiecare cu mama lui. M-am plicitisit și eu să trag oamenii de mânecă.
Au loc in fiecare luna, a fost editia cu nr.5 si nici macar nu se bea bere, ultima locatie neavand bauturi alcolice.
#nesimtirefarabere
eu când mă uit în rumă, la tot ce am scris, la tot ce am primit datorită acestui blog nișat, pot spune că merg mai departe cu mândrie.
și datorită blogului, te-am cunoscut pe tine, pe răzvan sau robert, pe sergiu și alex. și avem amintiri frumoase, împreună, cum ar fi strângerea de rechizite, acele alergări sau haferlandul.
da, blogul este un privilegiu. 🙂
Stai să vedem cum o fi peste 10 ani!
Și eu am de câțiva ani blog, însă am avut perioade în care am avut timp și inspirație să scriu, și perioade în care nici măcar eu nu intram pe propriul meu blog. Depinde de la caz la caz, și de la om la om. Însă de ceva vreme mi-am propus să scriu 1 articol pe zi, și uite că ușor, ușor, acest țel este realitate.
Atunci când motivația este interioară și pariul îl faci cu tine, vezi rezultate. Și e un mod prin care îți poți arunca frustrările în lumea largă. Terapie, adică 😀
Manu, privilegiu ca privilegiu dar multi nu vad cum se pot tine de o chestie care nu scoate bani ușor. Unde pasiune/placere nu e…
No passion, no nothing 😀