ANAF: nu ne place, dar ne trebuie

John Oliver a făcut un film interesant despre IRS, ANAF-ul din SUA. Este drept, nu ne place, aruncă amenzi pe unde poate, are inspectori infractori care acceptă mită, este o structură politică și tot tacâmul.

Dar.

Dar avem nevoie de ANAF. John Oliver asemuiește IRS cu anusul. Ei bine, ANAF este la fel: face lucruri care nu ne plac, dar fără de care nu poate funcționa statul. Taxele și amenzile nu sunt stabilite de ANAF. Ei sunt executorii unor legi, ordine.

Fără colectarea taxelor nu poți avea un stat funcțional. Degeaba vorbesc anarhiștii că o țară fără instituții centrale este mai bună. Realitatea îi contrazice. Ai nevoie de un asemenea organism, ai nevoie de bani ca să îl menții.

Un asemenea organism, cu asemenea putere, este coruptibil, alienabil, ușor de deraiat tocmai pentru că în el sunt oameni. Dacă oamenii care plătesc taxele sunt conștienți de rolul ce îl au în societate, atunci ei își dau seama că pot pune presiune pe stat ca să îsi facă treaba.

Cetățeanul dă banul, statul lucrează. Când nu este așa, cetățeanul trebuie să pună mâna pe par, pentru că atunci când cetățeanul nu plătește statul ia parul și îi dă în cap.

Ultima vizită la ANAF, loc unde mi-am dus declarațiile 220 și 392b, că doar sunt PFA, a fost una chiar plăcută.

Nu auzi des lucrul acesta, dar am avut destul de puțin de stat. Rândurile, deși lungi s-au scurtat destul de repede. Dura aproximativ 5 minute procesoarea unei persoane. La un moment dat o șefă de pe acolo a venit și a chemat oamenii și la alte ghișee de la etaj pe care tocmai le deschisese pentru a elibera sala mai repede.

ANAF nu este mai rău decât ar trebui să fie. Dacă inspectorii de acolo au comportament nițel penal, atunci trebuie să raportezi lucrul acesta. We know shit happens.

PS: Pentru știri legate de ANAF, vezi pagina lor cu Feed-uri RSS.