Este știrea care a trecut ca rața prin apă. Total ignorată de bloggeri, de știri și de oricine interesat de „intimitate”.
CCR a spus că datele de trafic și adresa IP sunt date cu caracter personal, așa că SRI&co. nu au ce căuta să pună mâna pe ele chiar așa de ușor.
Întrebare: de ce ar avea nevoie SRI&co. să vadă absolut tot ce scriem noi când ar putea să ceară mandat de urmărire sau ce or cere ei de la cine or cere ca să vadă oricum ce doresc?
Problema se pune la fel ca în Vest: nu am nimic de ascuns, dar nu mi se pare ok ca niște bezmetici plătiți din bugetul de stat să ia pop-cornul și să urmărească dialogurile mele cu colega de cameră.
Bine, am ceva de ascuns: ceea ce zic și fac în particular. Dacă fac plajă la bec, nu mă interesează să se uite cineva la mine.
„Legea securității cibernetice”. Numele este un eufemism, desigur, pentru că este vorba de securism cibernetic.
Atât timp cât miliarde de euro, care ar fi trebuit să se ducă pe autostrăzi, s-au dus nicăieri, și atâț timp câț cei care au furat banii respectivi conduc SRI&co. nu pot fi de acord cu drepturi mărite pentru nici un fel de instituție de stat.
Cu banii furați în ultimii 25 de ani am fi construit o a doua Germanie și am fi avut institute de cercetâri de invidiat.
Securitate cibernetică? Fuguța în Africa. Poate acolo este mai potrivit să faceți securism(tate) cibernetic(ă).