Că doar nu am uitat de ce ne agităm atâta împotriva comunismului, nu? Să tacă toți aceia care vor comunismul înapoi: doar cei care furau, adică din aceia care „se descurcau”, și cei care avea pile pe undeva au putut avea viață bună pe vreme comuniștilor.
Restul? Dă-i dracu. Masă de manevră.
În orice caz, am petrecut prea puțin timp pe vremea respectivă ca să am amintiri despre perioada cenușie, dar alții o pot zice mai bine.
Ovidiu povestește cum era viața pe vremea comunismului:
Auzi tot felul de amețiți cu „ce vremuri mișto, ieșeam în fața blocului și ne jucam”. Normal, nu aveam altceva de făcut. Nu era nimic la televizor. Nu era emisie. Seara era doar TVR, care avea cam același program ca și acum, doar că era vorba de realizările altui președinte. Și era alb-negru.
și
Aveam fabrica de pâine la mine pe stradă. Nu aveam pâine. Chiar și așa, pâinea era pe cartelă, un căcat de carton pe care ai mei îl țineau cu sfințenie într-un sertar din bucătărie. Te duceai cu el la pâine, când aveau pâine, luai două pâini (atâta aveam noi voie) și vânzătoarea bifa căsuța cu ziua respectivă. Ca să nu mai iei pâine din nou. Într-o zi am dat de el și am bifat toate zilele, mi se părea incomplet. Ai mei au înghețat.
Nu ți-a ajuns?! Ei bine, află că o bună parte din părinții noștri făceau un lucru: furau, trăgeau cu chiulul la greu. Le-ar fi greu să recunoască. Ei nu furau o chestie mică, acolo, ci doar „se descurcau”.
Cel mai simpatic era faptul că oamenii se turnau unii pe alții la Securitate gratuit, pentru lucruri de nimic. Pot zice că Securitatea a fost nevoită să fie a dracu’ atunci când a văzut ce mizerii erau românii comuniști. Se mirau și ei, probabil.
În fine, cele două articole ar trebui să îți răspundă la tot felul de întrebări legate de vremea comunistă. Nu vrem comunismul și nici urmașii lor, PSD.