Este mai ușor să iubești un animal de casă pentru că nu știe mai mult, el există și cam atât. Este o ființă drăguță. Câine, pisică sau orice ar fi, este acolo tot timpul și, vorba aia, iubește necondițonat. Numai că…
Am văzut de multe ori cum se face comparația dintre animale și oameni. Animalele iubesc necondiționat, oamenii sunt nevrednici de atenție. Animalele sunt tot timpul acolo pentru tine. Facem abstracție de faptul că nu au unde pleca, desigur!
Ei bine, animalul respectiv te iubește pentru că:
1. tu îi dai de papa și adăpost
2. nu cunoaște un alt loc unde s-ar putea duce
3. nu are de ales (derivată din prima, mai ales că ții animalul de mic)
Iubire necondiționată? Nu tocmai. Eu zic că este vremea să vezi lucrurile altfel: animalul îți este simpatic, pentru că tu vrei să îți fie simpatic și stă pe lângă tine pentru că îi dai mâncare și adăpost. Bate-l și nu-i da de mâncare și iubirea necondiționată se duce.
