Mobzine, da, cărțile tipărite nu vor dispărea, dar se vor transforma

Citeam articolul lui Ionuț Bălan, de la Mobzine, despre cărțile tipărite care nu vor dispărea niciodată și mi-am adus aminte de zecile de cărți ce le am în Amazon Kindle și restul de 60+ cărți din wishlistul de la Amazon.

Prin comparație, am numai vreo 40-50 de cărți tipărite pe acasă și fac eforturi să am numai cărți digitale. Sunt motive pentru care prefer cărțile tipărite, dar destule altele pentru care prefer cele digitale.

Cărțile tipărite nu vor dispărea niciodată, dovadă că se printează acum, în era digitală, mult mai multe pagini decât s-au printat oricând în istorie. Dar asta nu este toată povestea. Se vor printa cărți cu duiumul, dar va veni un timp când numai entuziaștii vor mai avea asemenea cărți. Hârtia sau orice suport fizic asemănător vor fi în plan secund, deși nu vor dispărea niciodată.

De ce vor evolua cărțile? Din motive practice cărțile vor trebui să se transforme, să evolueaze odată cu tehnologia și cu noi. Nu vor mai fi modelul static ce îl știm acum, nu vor mai folosi ca mediu principal de transmiterea informației hârtia.

De ce prefer cărțile digitale

Bineînțeles, este o preferință personală, dar cărțile digitale mă țin aproape de ecran mult mai mult decât cărțile tipărite. La 2-3 pagini citite într-o carte tipărită mă ia somnul. Nu la fel pățesc când citesc de pe ecran. Cum am zis, asta este o chestie de preferințe.

Un alt lucru ce îmi place la cărțile digitale, fie ele PDF-uri sau ebook-uri în alte formate, este că îmi oferă o flexibilitate mai mare. Am uitat unde eram, mă duce la locul cu pricina. Nu înțeleg ce înseamnă cuvântul X, îl selectez și pun dicționarul la lucru. Nu știu la ce pagină am citit despre personajul cutare, dau un search. Sau dau de linkuri către cărți legate de același subiect chiar la finalul cărții.

Prefer cărțile digitale pentru rapiditatea cu care le poți obține, printr-un download, pentru faptul că pot pune mii de cărți în telefonul meu, că pot personaliza culorile, fundalurile și mărimile fontului și că le pot duce cu mine peste tot.

Cel mai importat, fie că este vorba de o carte tipărită sau nu, este să ai acces la informația dorită. Faptul că X reține mai bine când citește de pe tipar sau Y reține mai bine când citește de pe computer mi se par lucruri mai puțin relevante. Ele depind de circumstanțele personale a fiecăruia așa că este dificil să tragi undeva linia, să găsești o medie.

Un punct important este că, dacă ai suficient de mult interes legat de un subiect anume, atunci nu contează suportul pe care vine informația. O carte despre Google, cum este What Would Google Do?, conține exact aceeași informație pe suport fizic, cât și pe cel digital. Totul ține de circumstanțele personale: alegi să consideri că formatul digital seamănă cu o pagină web motiv pentru care citești în zig-zag, ori preferi să vezi cartea drept carte indiferent de suportul pe care vine?

Eu văd cartea digitală într-o lumină cât se poate de pozitivă și îmi evocă aceleași sentimente ca atunci când iau o carte tipărită în mână: citesc ceva nou, sigur voi învăța lucruri de care nu știam.

Cartea se transformă

Cărțile tipărite vor mai exista mult și bine, dar va fi practic în viitor să umbli cu așa ceva? Nu cred. În ciuda entuziaștilor de azi, peste 100 – 200 de ani cărțile vor fi total diferite iar cele tipărite vor face parte din colecții selecte, fără priză la publicul larg.

Cărțile au început deja o transformare și nu este vorba de faptul că poți crea o carte digitală online în ceva secunde. Au apărut proiecte în care cartea imită o pagină web, cu hiperlinkuri din fire de ață și cu tot tacâmul. Cartea cu hiperlinkuri analoage de aici este un asemenea exemplu. Nu înseamnă că așa va fi în viitor, dar se văd schimbări. Cartea fizică se cere a fi transformată.

Scriam prin 2010 despre cartea digitală Alice, o carte mult mai interactivă decât binecunoscutul format Kindle. Alice îți permite să participi la desfășurarea acțiunii și la determinarea finalului narațiunii. Cauți indicii în text și interacționezi cu cartea într-un mod total diferit.

Conceptul Nelson îți permite să participi la comentarii pe text și să verifici sursele. Cartea nu mai este doar o acumulare de text care te aruncă într-o lume aparte, ci aduce acea lume în viața reală.

Relevant în acest caz este articolul scris de mine despre transmedia storytelling, concept explicat de către Patricia Collins Wrede aici.

Este vorba de transformarea cărții dintr-un sistem liniar, închis, într-un mediu care evoluează odată cu cititorul, un loc în care narațiunea ține cont de deciziile cititorului. Este vorba de folosirea unor medii audio-video ca elemente complementare textului propriu-zis.

Cartea viitorului nu va fi un ebook propriu-zis. Va putea fi o aplicație care are secvențe audio și video, plus o serie de elemente interactive. Ai zice că este un joc video, dar este o narațiune modernă, un urmaș al cărții clasice. Un asemenea exemplu este The Fantastic Flying Books of Mr. Morris Lessmore.

Cu atât de multe direcții în care poate evolua cartea îmi este greu să cred că formatul de tipar sau chiar ebook-urile gen Kindle vor rămâne mult timp neatinse.

Sau ce zici de cărțile hibride gen Elektrobiblioteka, cărți ce au circuite electrice și componente digitale? Asemenea cărți pot fi conectate prin USB la calculator pentru obținerea unor informații suplimentare.

Când dai la pagină nouă, poți interacționa cu elementele grafice iar pe calculator vezi detalii adiționale:

Cartea în format de tipar va exista, dar va fi la fel de relevantă pentru masele viitorului? Eu zic că nu.