Categorii
Arhiva Blogging Online

Interneți, trei chestii: blitzkriegul linkurilor, YouTube pe post de racket și viața de jurnalist online

Internetul e simpatic și e a doua noastră casă. Sunt unul dintre oamenii care cred în ideea de netizeni, aceea că noi avem cetățenie în lumea digitală, un loc cu obligații și drepturi de asemenea. Sper că tot mai mulți oameni încep să realizeze faptul că ei nu sunt doar niște simpli useri, ci că fac parte dintr-o națiune a internetului.

De ce oare crezi că sunt atâtea reguli și etichete pentru comportamentul pe internet? E o altă lume aici, un loc care imită destul de mult ceea ce se petrece în offline. Internetul poate fi un loc fain.

Sau nu. Mă distrează incercarea germanilor de a impune alte reguli față de cele cu care internetul în genere este de acord. În ediția cea mai recentă a războiului germanilor împotriva tendințelor „imperialiste” ale Google aflăm că publisherii germani vor să ceară Google bani pentru faptul că Google prezintă niște snippets de pe site-urile lor în SERPs.

Jeff Jarvis, chiar dacă e fan Google all the way, are dreptate când zice aici că:

Google is never going to pay for the right to quote and link to content. That would ruin not only its business but also the infrastructure of knowledge online. If we can find only the knowledge that pays to be found, then the net turns into … oh, I don’t know, a newsstand?

The publishers aren’t stupid. They realize these facts. That’s what makes their action so cynical. They are trying to blackmail net companies in hopes of getting some payoff from them.

Newsstand. Adică Google ar putea deveni un mare panou în care poți citi doar știrile plătite pentru a fi acolo. Asta dacă Google s-ar gândi să atace înapoi și să ceară bani pentru faptul că prezintă linkuri în SERP.

Dar n-o va face, pentru că deja este o situație din care toate părțile, Google, userii și ownerii de website-uri, câștigă: Google primește vizite pe pagina SERP, pentru că vizitatorii caută ceva, ownerii de website-uri primesc vizite pentru că Google prezintă linkurile lor acolo iar vizitatorii găsesc informația ce o caută.

Germanii vor să impună reguli total tâmpite cu noua lor mișcare, dar nu le va ieși. Ori le va ieși pentru Germania, moment în care vecinii vestici se vor duce înapoi în timp inainte de nașterea internetului. Să le fie de bine.

De cealaltă parte, YouTube, parte a Google, se comportă ca un racket și amenință creatorii independenți de muzică cu închiderea conturilor dacă nu acceptă niște termeni prin care să dea bani către YouTube.

Treaba este că deja YouTube căștigă de pe urma muzicienilor: oamenii intră pe YouTube ca să asculte melodia cea nouă iar YouTube se folosește de acele views pentru a vinde reclamă. Fair and square, cum ar zice americanul, nu? Dar se pare că anii în care Youtube a păpat bani fără să producă se resimt și acum încearcă să obțină bani chiar și în moduri nesimțite.

Bad, YouTube, bad!

Al treilea lucru: aflu de la Vali despre confesiunile unui jurnalist din lumea tech și îmi aduc aminte de câte emailuri arunc în Trash pentru că au mesaje în care autorii nu știu să se adreseze potrivit.

Primesc emailuri prin care mi se cere să public cine-știe-ce știre sau lucru nou de la vreo companie pe manuelcheta.com sau pe tehgeektive-com. Nimic rău până aici, dar devine deranjant când emailurile respective sună ceva în genul „avem o chestie super-faină pe care o au alți o mie, dar a noastră e chiar faină și trebuie să o publici”.

Delete. Trash. În primul rând trebuie să vezi dacă e ceva ce m-ar interesa citind ceva articole de pe blogul meu. În al doilea rând trebuie să vezi în ce sunt implicat: cu trei bloguri, două joburi și timp puțin e ușor de dat seama că nu voi publica orice știre. Ori ai ceva cu adevărat interesant de spus ori ai bani să acoperi un lucru nu tocmai extrem de interesant.

Realitatea este că știu cum este să nu ți se răspundă la mailuri. Când trimit câte un email pentru ceva parteneriat stau mult ca să gândesc un subiect corect ori un text de email care să ofere ceea ce trebuie. Și nu îmi iese de fiecare dată. Move on, learn more.

Așadar, revin la ideea de la început: internetul este o a doua noastră casă, cu multe reguli și se dau lupte pentru atenție și bani pe toate fronturile. Sper că cele trei linkuri ți-au prezentat internetul într-o altă lumină, diferită de lifehacks, pisici și poante tâmpe.