Ucraina: ai merge la război? Bonus: două dialoguri obiective

France 24 are repotaje zilnice legat de ceea ce se petrece în Ucraina acum și vei vedea două dialoguri, zic eu, obiective din care vedem un șcenariu posibil al ofensivelor Rusiei în Ucraina: încolțirea rușilor de către NATO.

Legat de ceea ce se întâmplă în Ucraina ar fi câteva lucruri de precizat, dacă tot urmăresc subiectul de ceva vreme:
1. Rusiei nu îi convine ca țările cu care se învecinează să fie membre într-o organizație militară rivală, în speță NATO, pentru că, astfel, „dușmanul” își poate aduce rachetele chiar în ceafa Rusiei.
2. SUA și UE au forțat nota cu Ucraina, pe când ar fi trebuit să intervină în timp, sub alte tertipuri și să nu își facă vizibilă fața chiar în Kiev
3. Yanukovich și-a pierdut dreptul de a mai fi președinte când a ordonat trupelor speciale să folosească lunetiști pentru a ucide protestatarii din Kiev. De-acolo încolo trebuia deja să se ceară altă conducere, alt guvern.
4. Nu le-a fost util noilor guvernanți să aibă în echipă extremiști de dreapta. Datorită modului cocălăresc în care și-au arătat mușchii liderii extremiștilor de dreapta, cu filme în care loveau sefi de televiziunea publică sau procurori, este clar că și-au pierdut și mica legitimitate pe care ar fi avut-o, mai ales în ochii ucrainienilor din Est și Sud.
5. Faptul că cetățenii din Est și Sud intervin și nu lasă camioanele cu soldați să ajungă la separatiști este un lucru normal, echitabil. La fel au făcut și in Vestul Ucrainei, când Yanukich a ordonat soldaților să vină în Kiev ca să curețe #euromaidanul.
6. O mare prostie ce au făcut-o noii guvernanți a fost interzicerea limbii ruse în Ucraina la presiunea facțiunilor extremiste. Asta a dat motiv Rusiei să intre în Crimeea. Nu ar fi de mirare ca liderul extremist care a fost omorât cu ceva timp în urmă să fi fost asasinat la ordinul actualei guvernări. Un fanatic, un prost camuflat în extremist de dreapta nu poate face niciodată un bine. Iată că Estul și Sudul strigă „fașciști” la auzul numelui Capitalei Ucrainiene. Și pe bună dreptate. Când ai elemente extremiste ce te ajută la protest, ascunde-le bine de tot imediat după ce ai câștigat cursa. Nu extremismul, ci diplomația îți va menține scaunul cald.
7. Liderul politic pro-european din Donețk a murit după ce a fost torturat aiurea. Nu s-a dorit aflarea de informații de la el, ci s-a dorit transmiterea unui mesaj către susținătorii Kievului. Da, rușii au fost implicați.
8. Separatiștii vor pierde curând teren dacă se comportă cocălărește pe cum au făcut-o extremiștii din Kiev. Proștii de separatiști au început să răpească observatori OSCE și jurnaliști americani. Ultimul lucru pe care vrei să îl faci ca separatist este să arăți cât de animal prost ești. Ce ar avea nevoie ei să facă este să devină populari, deschiși, să arate că nu sunt o bandă de bătăuși la comanda Rusiei. Oricum, se pare că nu au atâta minte și fac exact ce făceau extremiștii din Kiev. Tocmai de aceea Rusia s-ar putea nici să nu intre în Ucraina. I se duce legitimitatea. Ori gândesc eu greșit…

Legat de fascinanta întrebare care se pune azi și la care se codesc să răspundă mulți, și anume „Ai merge la război?” iată răspunsul meu: DA. Nu că aș vrea, nu că mi-ar place, nu că sunt eu aventurier sau că am curaj. Tocmai dimpotrivă, este ultimul lucru pe care l-aș face, dar tot l-aș face.

La fel ca multora, în caz de război mi-ar fi teamă de frig, de foame, de chinul din timpul războiului, de faptul că aș putea fi o statistică împuțită a victimelor ce au murit pe frontul de Est, de durere, de lipsa cafelei și a internetului, de nesiguranța zilei de mâine. Mi-ar fi frică de un milion de lucruri, dar tot aș merge. La fel, nu aș merge la război pentru că vreau să mă dau patriot sau să arăt că sunt eu mai blond ca alții. Aș merge pentru că este de datoria mea să îmi apăr casa sau măcar să încerc.

Și sunt destui care zic că nu ar merge, că de ce să lupte ei pentru Ponta sau Băsescu. Băi, loazelor, nu pentru ei ajungeți să luptați, pentru că indiferent de ceea ce se întâmplă aici, de la pace până la război și apoi la un genocid, ei o vor duce bine mereu. Nu le pasă de ceea ce e jos, așa că dacă mergi sau nu la război, tu nu schimbi cu nimic viața lor. Tot vor trăi bine. Mergi la război, dacă așa o fi să se întâmple, pentru că vrei să îți aperi familia, prietenii, casa, pământul, limba și viitorul.

Zi-mi că ai vrea să trăiești într-o lume în care ești obligat să vorbești rusește și să saluți cu „tovarășe”. Mai mult, zi-mi că ai vrea să trăiești în lumea aceea știind că tu, cel care ar fi trebuit să se opună, ai capitulat la primul foc tras și ai renunțat la viitorul și la casa ta.

Nu e rușine să pierzi un război, măcar știi că le-ai arătat rușilor că nu te lași cu una și cu două și că vor avea de muncit dacă te vor prizonier. E rușine să arunci arma jos când știi că ai fi putut să lupți pentru ceea ce ești.

Așadar, când aud oameni că zic că nu merg la război pentru Ponta îmi apar două ipoteze în cap:
1. ei nu știu că nu pentru Ponta (un jeg cu care nu o să dau mâna când va fi vremea) merg ei la război
2. nu îi interesează pentru cine ar fi să meargă la război, ei oricum sunt lași ordinari și javre de care te poți lipsi

O excepție ar fi aici cei care au plecat dincolo. Nu văd ca ei să fie obligați să vină la război aici. Și-au făcut casa acolo, departe, acolo să stea. Ba chiar ar putea să ajute soldații români cu strângere de donații. Ar fi mult mai utili așa.

Revenind la cei care zic că nu ar merge la război, am o anecdotă pentru ei, inventată de mine acum.

Stai la țară cu o familie săracă și cu un tată, cap al familiei, bețiv și neglijent.

Casa arată ca dracu, gardurile sunt rupte, roșiile abia s-au copt, vaca dă lapte cu greu, găinile nu dau ouă, pisica nu prinde șoareci iar câinele e prea bătrân să mai latre. Scheaună.

La un moment dat niște tâlhari dau târcoale casei și par a vrea să fure roșiile. Ce vei face când vor sări gardul să fure, mai ales că ei văd că tac’tu e beat criță și că voi sunteți cu foamea în gât?

#1 Nu te iei la bătaie cu tâlharii și îi lași să intre să fure roșiile. Ba chiar îi lași să o violeze puțin pe soră-ta, dacă tot sunt acolo, și eventual îi mai dau o cârjă lu’ mă-ta. Apoi pleacă, dar nu înainte de a da mâna cu tac’tu care zice despre ei că sunt „băieți buni” în timp ce o pleznește pe mă-ta că țipa în timp ce o violau ăia.

#2 Când tâlharii sar gardul tu iei toporul și furca și pornești să te bați cu ei. Îi dai pietre lui soră-ta să le arunce în cap și o pui pe mă-ta să pregătească apă fiartă să arunce pe tâlhari. Tălharii reușesc să fure ceva roșii, dar fug pentru că și fratele cel mic a chemat ajutor din vecini. Sora e teafără, la fel și mama. Acum că ai descoperit că poți face mai mult decât să te uiți și să aștepți ca totul să vină din altă parte, ca o loază bleagă, te pui de faci un gard mai bun și aduci un câine puternic. La final te întroci către tac’tu ăl beat și îi servești câteva în meclă pentru că râdea de voi în timp ce vă băteați cu tâlharii. Apoi îl dai afară cu totul.

După cum bine vezi, faptul că tatăl există în acea poveste nu schimbă rolul tău și ceea ce ai de făcut. Baiul este în inacțiunea ta. Ai drepturi. Cere-le, luptă-te pentru ele. Vine războiul, mergi la el cu promisiunea că, atunci când te vei întroace, vei curăța puțin țara de mizerii. O să îți fie mai ușor după ce știi deja să mânuiești o armă.

UPDATE 02 mai 2014 – De citit pe tema asta și:
– Despre un prezumptiv război cu rușii
– Degeaba nu vrei să mergi la război. Războiul vine la tine!

***

De partea cealaltă draga Rusie face tot ce poate pentru a controla dreptul la liberă exprimare. În timp ce țipă că cei din Kiev sunt fașciști, deși elemetele extremiste au fost mutate undeva, în dos, Rusia face ceea ce știu comuniștii mai bine: limitează dreptul la liberă exprimare a bloggerilor ruși. Nu care cumva să zică ceva ce nu place lu’ nenea Putin.

***
Filmele de care ziceam sunt mai jos. Primul film:

Al doilea film: