Orkestra.ro, un alt mod de a face spam folosindu-te de blogosferă

Behold, the new spam blog network. Noua rețea de spam vrea să se folosească de bloguri pentru a obține linkuri pentru cei care vor să își promoveze afacerile pe internet. Scopul este clar: obținerea de linkuri de la bloggerii care nu își cunosc valoarea, linkuri ce i-ar putea ajuta să apară mai sus în pagina de rezultate a Google.

Ei dau 100 de euro pentru 30 de articole. Spammeri aceștia sunt susținuți de Zelist, de la care am primit newsletterul cu orkestra.ro, și este un proiect al SEOMonitor.ro, băieți buni despre care știm deja că se ocupă cu spamul. Vali anunță că penalitățile în cazul orkestra.ro pândesc deja la colț.

Îmi plac cerințele:

– Sunt acceptate in campanie doar blog-urile pe domenii proprii (fara .wordpress.com, .blogspot.com etc.)

– Sunt acceptate in campanie doar blog-urile cu un continut de calitate: articolele deja postate au o dimensiune medie de 400 de cuvinte, au continut corect din punct de vedere gramatical, original, fara limbaj obscen, calomnie sau continut pentru adulti.

– Sunt acceptate in campanie doar blog-urile al caror autor este public (nume real)

Cu alte cuvinte ei caută, așa cum am scris și pe Facebook, „oameni care au investit in brandul lor (tocmai de aceea au domeniu propriu si scriu cu numele lor), dar care se vand ieftin. Curve, adica.”

Discuția de pe Facebook este un bun exemplu al modului în care se fac o mulțime de lucruri în blogosfera românească și cum mirajul banilor și stima de sine groaznic de joasă ori oportunismul unor șorecari pot strica imaginea unei activități, de altfel, destul de onorabile: bloggingul.

De ceva ani încoace eu militez pentru un preț minim/articol de la care orice blogger, cât de mic, ar trebui să înceapă: 50 de lei. Îmi motivez alegea pe faptul că cei care își fac reclamă pe blogul cuiva beneficiază de numele bloggerului, de autoritatea lui, de influența blogului lui și, poate, de relațiile lui. Lucrurile astea iau mult până le construiești iar fiecare blogger trebuie să își știe valoarea, valoare care nu e în nici un caz de 3 euro/articol.

Cei care scriu articole de 3 euro nu sunt bloggeri, ci sunt oameni care au site de reclamă. Dacă tot ce fac sau ceea ce fac în mare parte este să aibă reclame de 3 euro, atunci oamenii respectivi nu sunt bloggeri, ci sunt admini de site-uri pentru reclame. În acest caz sunt de acord să ia și 1 leu pe articol, fuck cares, dar nu ca blogger.

Ca blogger veritabil, tu scrii articole în acord cu crezul tău, în stilul tău, și pui la bătaie timpul și sudoarea ta. Îți prezinți opiniile mai mult sau mai puțin argumentate și dai cu ele în blogosferă în speranța că vei avea un efect. Un blogger își imprimă personalitatea în acel site și își exercită public dreptul la liberă exprimare, profitând de expunerea oferită de internet. Își creează relații, își construiește o autoritate, strânge o comunitate.

În acest context, nu văd să merite efortul de a scrie un advertorial pentru 3 euro. Oportuniștii care își zic bloggeri și acceptă asemenea prețuri joase trebuie clasificați drept proprietari de site-uri publicitare. Punct.

Pentru posteritate pun aici și commenturile de la acel status, în caz că Facebook moare în curând. Pe ce bazez eu calculele de minim 50 de lei pe articol, indiferent de cât de mic e un blogger:

Pe ce ma bazez? Pe mai multe lucruri:
1. calitate – nu poti obtine calitate la 15 lei. Acolo pui copy -paste din anuntul dat de companie si bam, ai facut articol. aia nu e blogging, e un amarat de site de anunturi. In cazul ala nu te numesti blogger aka om care isi spune opiniile pe net, ci te numesti site de reclame.

2. timp efectiv de lucru – pentru mine nu merita sa fac orice ar fi sa fac sub 50 de lei pe ora. Clar, locul meu de munca de zi cu zi iau mai putin pe ora, dar ce fac extra, proiectele mele, nu cer sub 50 pe ora ori sub 150 de lei per articol. Ca idee, imi ia cel putin 20 de minute pentru cateva fraze, dar ajung lejer la peste 1-2 ore pentru articole mai maricele iar pentru cele mari de tot lucrez si cate 8 ore.

3. pret – preturile mici atrag gandaci fomisti. Nu e blogging iar companiile incep sa se invete ca pot obtine reclama de la bloggeri pe bani putini si stramba din nas cand tu lucri 4-8 ore pt informare si un review-reclama la care ceri banii corecti, peste 100 de lei.

Cum am zis, la banii aia nu esti blogger, ci esti site de reclame. Eu, ca blogger, ma lipsesc de asemenea oameni. Atat timp cat se numesc site-uri de reclama, nu am bai, dar nu bloguri.

Când mi se spune că scriind multe articole la 3 euro poți câștiga mai bine decât un jurnalist dau raspunsul de mai jos. În orice caz, comparația cu salariul minim și cu salariul unui jurnalist este inoportună, pentru că bloggerul trebuie să aibă propriul minim setat în funcție de valoarea sa:

E peste, dar nu ai mereu sansa asta si, atata timp cat site-ul nu isi zice blog, sunt perfect de acord. Tin neaparat sa se faca distinctia asta.

Daca e un site de reclame, atunci poti merge pe 1 leu pe articol. E numai bine, toata lumea fericita in prostia ei.

Problema este ca brandurile/firmele asociaza asa site-uri de reclame cu blogurile si se uita urat cand ceri bani. Sunt bloggeri mari care cer linistit 300 – 500 de euro pe articol. Ce zici de ei? Te duci si le spui ca cer mult? Adica: „nene, eu consider ca tu nu valorezi banii aia”? :))

Revenind la banii care se pot face: raportarea la salariul minim e o chestie ce nu trebuie facuta. Nu tre sa te raportezi la un minim altul decat valoarea ta.

Legat de bloggerii mari care, cică, nu scriu așa de bine, dar cer mult:

Cei care cer mult cer pe buna dreptate: nu au ajuns degeaba la un anumit nivel. Cand vrei reclama pe un blog, e clar ca tu beneficiezi de numele lui, de relatiile lui, de recomandarile lui, de autoritatea site-ului lui.

Ca sunt bloggeri mici care scriu mai bine ca unii mari, e bun de adus in discutie. Degeaba scriu bine de tot daca iau bani putini pe advertoriale. Inseamna ca nu isi cunosc valoarea si ca trebuie trasi de maneca.

Legat de Orkestra.ro, se vede clar ce vor: oameni care au investit in brandul lor (tocmai de aceea au domeniu propriu si scriu cu numele lor), dar care se vand ieftin. Curve, adica.