Mă sună cineva să îi verific puțin calcul. Niște lucruri minore, dar greu de diagnosticat pentru cineva care nu cunoaște ce e în „cutia aia”.
La jumătate de oră după ce trebuia să îmi confirme venirea sun eu. „Păi, am vorbit cu altcineva și a venit”.
Bun. De ce era greu să îmi zică și mie că nu mai vine? Chiar trebuia să consum minute în plus?
Ei bine, când va mai avea nevoie de mine, îi cer nițel mai mult. Numesc asta „taxă pe românism”.
Nu e prima oară când pățesc așa. Prefer un apel scurt cu un răspuns negativ în locul unei așteptări tâmpe.
3 răspunsuri la “Taxa pe românism”
nu stim noi d-astea….
Ei, dar ne educam. Trebuie ca fiecare sa puna asemenea taxe 😀
Asta chiar e o taxa care are justificare.