Citeam zilele acestea la Chinezu că nu este tocmai ușor să ne implicăm într-o campanie de într-ajutorare pentru că sunt mulți factori care ar putea să ne demoralizeze. De notat că factorii aceia țin aproape exlusiv de ceea ce gândim noi despre noi înșine și despre ceea ce putem și dorim să facem.
Mi s-a spus că dacă îmi doream să fac ceva anume, cu adevărat, în mod sigur reușeam. Mă uit la cazul Selenei care, la patru ani, a luptat deja de 2 ani cu boala, și nu orice boala, ci leucemie. Să faci tratamente de orice fel la vârstă atât de mică este cel puțin groaznic. Cât am fost mic am petrecut și eu destul de mult timp în spitale și știu cum e să te uiți pe geam și să vrei să fii cu ceilalți afară. Dar eu am fost un caz fericit.
Ce-i drept, nimeni nu își dorește să aibă în familie un asemenea caz, dar mai sunt șanse pentru ea. Tratamentul se face, desigur, dincolo pentru că, încă o dată, în România poți muri, deși suntem în secolul 21. Nu zic că ar trebui acum ca fiecare bolnav să fie însănătoșit prin magie, dar cum se face că la câteva mii de kilometri depărtare șansele de supraviețuire a unui bolnav sunt mai mari!?
Așa că, din păcate, pentru tratament, micuța Selena trebuie să meargă în străinătate. Pentru metode prin care poți ajuta te invit să intri pe websitul dedicat. Poți dona prin paypal, bancă, apeluri și prin formulare. O sumă, cât de mică, dacă se strânge de la mulți poate fi de ajutor.
Vezi mai jos puțin din povestea ei și ajut-o să crească. Selena te salută din viitor și îți mulțumește.