Omul anului 2010

Twitter este plin de viață și unele dintre cele mai interesante știri le aflu de acolo. Mă găsești aici dacă vrei să schimbăm câteva vorbe.

Intru mai rar în discuții, dar mi-a atras atenția un tweet de la Ruxa în care se întreba cum de Adrian Sobaru, electricianul de la TVR care s-a aruncat în Parlament, este numit omul anului de Jurnalul.ro.

Da, un lucru bun a făcut: a speriat câțiva parlamentari și a creat un buzz destul de mare în presa străină. În schimb, și-a supus familia unor supărări și unei reclame de care nimeni nu are nevoie. Trebuie să ținem cont totuși că a fost o formă originală de a protesta, dar că nu este rentabilă. Dacă s-ar aplica metoda sinuciderii ca formă de protest chiar și 20 de milioane de oameni sunt puțini. Și asta epntru că rezultatul ar fi același: nothing, nada, nimic, null, zero, vid.

Nimeni nu ar vrea viața lui (cu un copil cu probleme) și fiecare este susceptibil unei rătăciri, fie ea și una fără de întoarcere. Dar nu, Adrian Sobaru nu este omul anului. Cel puțin nu pentru mine. Eu nu vreau un așa exemplu pentru viața mea. Ironia zice despre el: follow me to the dead end.

Omul anului, mult aclamat și iubit deopotrivă de foarte multi oameni este : Crina Coco Popescu. Nu politicieni, nu eroi ai Revoluției (adevărații eroi ai Revoluției sunt morți), nu alții, ci o copilă de 16 ani care a dat gata munți precum McKinley (Alaska), Pico de Orizaba (Mexic), Cauzaz (vf. Elbrus – Rusia) și alții. Mai multe detalii afli din palmaresul ei.

Eu zic că trebuie să ne uităm la ceea ce avem acum și să ne aruncăm către viitor. S-au trezit critici care să zică faptul că a fost cu ea tatăl ei și că a ajutat-o. Da, si? Dacă omul nu vrea să facă ceva, atunci nu face nici cu zece oameni după el. Și, ia ghici: ce steag are cu ea în poza de mai sus? A dus steagul ăla pe tot felul de vărfuri? Da. Ei, ea este omul anului pentru că a prezentat lumii o Românie hotărâtă, puternică și ambițioasă.

Cred că acum, la sfârșit de an, fiecare își aduce aminte de omul care i-a dat de gândit și care l-a impulsionat să își dorească un viitor mai bun, fără a uita că acel viitor nu pică din cer, ci trebuie construit. Nimic fără muncă. Nu știu cine a zis asta, dar trage-mă de mânecă să fac veșnica pomenire.

Întâmplarea face că am fost și eu odată la cabana Mălăiești, loc pe unde mai trece uneori și Crina. Această cabană este la oarece kilometri de Pârâul Rece (zona Predeal) și am ajuns acolo prin intermediul stagiului OE (Outdoor Education), din cadrul programului EduAnteprenor, la care sunt înscris.

Ei bine, cei câțiva kilometrii au fost, pe alocuri, foarte greu de parcurs, cu pante foarte mari care continuau pe distanțe de bune. Dacă mi-a fost foarte greu să parcurg distanța asta (pănă la altitudinea de 1700 și ceva de metri), cât de greu trebuie să fie să urci pe munți înalți de 4-5-6+ kilometri?

Părerea mea este că oamenii care vor să facă ceva și să ducă și numele României mai departe merită respectați și susținuți. Fiecare face cum știe. Eu scriu un articol, altul dă un leu ș.a.m.d. Crina este un exemplu pentru cei din generația ei și un suflu nou pentru noi, ăștia un pic mai mari. Ea și-a făcut un blog nou și, deocamdată, merge cu cele două în același timp. Blogul nou aici.

Gata, eu am zis cine este omul anului pentru mine. La cât mai mulți munți, Crina. Cine este omul anului pentru tine? Cine te-a provocat să îți regândești viața și să iei hotărâri pozitive? Ei, în modestia mea nemărginită îți dau voie să mă nominalizezi și pe mine… 🙂 La multi ani pentru că ne bate Revelionul la ușă.