După cum am mai scris aici, în data de 18-dec-2010 a avut loc workshopul despre optimism al lui Ariel Constantinof, un tip tare de treabă și plin de viață. Tot el este fondatorul blogului motivonti.ro, blog despre dezvoltare personală și sfaturi de viață.
Într-un cadru, de altfel, destul de restrâns, am avut ocazia de a participa la acest workshop în care interactivitatea a fost la ea acasă. Mulțumesc și lui Viorel Smeu pentru că a dat o mână de ajutor.
În genere s-a discutat despre optimism, cei doi pași care îți construiesc o atitudine optimistă și despre aplicabilitatea și individualizarea sfaturilor. Nu am să te țin în ceață și am să povestesc puțin despre fiecare în parte.
Atitudinea
Ei bine, ca să nu ajungi să fii criticat că ești un optimist ocazional trebuie să știi că totul pornește de la atitudinea față de orice subiect din viața ta.
Atitudinea este formată din toate acțiunile și din gândurile tale legate de o anumită temă. Să exemplific: un învingător acționează ca atare, gândește ca atare. Un învingător știe că este greu să ajungă sus și să se mențină acolo de aceea va lupta zilnic în domeniul său (sport, informatică, etc), se va antrena, va învăța și va aplica zilnic cele învățate pentru a-și asigura locul. Între timp, se gândește la scopul său și nu pierde din vedere că el vrea să ajungă pe podium.
Atitudinea este o activitate care fie ți se imprimă, fie o deprinzi prin conștientizare. Dacă ești negativist de fel, îți va lua ceva timp să îți construiești o atitudine pozitivă. Ceea ce la început este dificil de aplicat și necesită conștientizare, poate deveni cu timpul o activitate de la sine înțeleasă. Cu alte cuvinte: omul se poate schimba, de ce n-ar face-o în bine? Modul în care vezi viața este strâns legat de atitudinea față de viață. Logic, nu?
Optimismul ca atitudine
Eu văd optimismul ca fiind curajul de a accepta situația de fapt, de a continua deși nu se văd sorți de izbândă și de a spera că va fi mai bine.
Mi-am transformat optimismul în atitudine, este încă foarte mult o activitate conștientă și nu se poate ajunge unde îmi doresc decât prin muncă. Este vorba cel mai mult aici de munca depusă pentru a-mi construi mentalitatea potrivită.
La workshopul de la Brașov s-a pus accentul pe optimism ca atitudine. Dacă vezi totul în culori închise și nu-ți apare nici o rază de lumină, atunci ești un om pesimist, nu realist. Este rău și greu? O știm cu toții. Diferența dintre un optimist și un pesimist este că primul face ceva pentru a fi mai bine, pe când cel de-al doilea rămâne în starea de letargie (am exagerat un pic, dar prinzi ideea).
Cele două elemente esențiale de care a vorbit Ariel, în ceea ce privește optimismul, sunt: „crezi” și „fă (acționează)„.
Foarte mulți din neamul lui „crezi” se plâng că nu își pot îndeplini visurile. Exceptând cazurile obiective, neîmplinirea visurilor ține strâns de faptul că, deși oamenii cred că vor ajunge bine, ei nu fac nimic în acest sens. Poate că singurul lucru pe care îl fac este că se plâng, ceea ce îi adâncește tot mai mult într-o stare negativistă.
„Crezi” implică, în quasi-religiozitatea lui, ideea de a vizualiza scopul și a-ți orienta toată voința în acea direcție. De ce zic quasi-religiositate? Pentru că tu îți constuiești niște obiceiuri pe care le respecți cu strictețe, pentru că tu deja te vezi acolo, deși nu se văd încă șansele, și pentru că gândurile și voința ta sunt supuse scopului.
Acest lucru nu înseamnă „crede și nu cerceta”, ci înseamnă „crede, caută calea către scop și fă-ți planul cât se poate de minuțios„. Nu este vorba aici de magie. Dat fiind că am o gândire aproape matematică singura ocazie în care cred în magie este când mă uit în ochii vreunei frumoase. Dar, asta este o altă poveste…
Cel de-al doilea pas, „fă„, este partea care te va diferenția de restul. Omul activ are șansa de a-și schimba viața, caută oportunități de a se pune în valoare și va trăi o viață mai plină. Nu lungimea vieții contează, ci calitate ei.
Cum nu am de gând să fac apologia lui „fă” țin să scurtez expunerea implicațiilor acestuia:
- toate acțiunile își au originea în gânduri, așa că înainte de a face planifică (dar fă o planificare corectă și bine gândită);
- lucrează zilnic pentru îndeplinirea planului, acordă-ți timpul zilnic necesar să te gândești la planul tău;
- trebuie să știi că, de vreme ce acționezi către mai bine, ai dreptul să greșești. Cum nimeni nu este perfect te poți aștepta să greșești, important este să nu persiști în greșeală.
Poți vedea că o mare parte a acțiunilor tale implică gândirea. Da, cel mai mult va trebui să lupți pe plan mental pentru a ajunge unde vrei. Optimismul, ca și atitudine, este o activitate dusă foarte mult în planul gândurilor.
Sfaturi și personalizarea lor
Când vine vorba de sfaturi omul este cap de afiș. Nimeni nu știe să dea sfaturi mai bine decât cel care nu le respectă. Am dreptate? Nu chiar, eram doar ironic.
Din toate sfaturile care s-au dat ideea generală era să îți construiești mediul în care trăiești în așa fel încât să îți imprime o stare de bine, să te ajute a crearea unei atitudini pozitive.
Poate nu mă crezi, dar, dacă îți petreci timpul cu un om pesimist din fire, vei ajunge să adopți părerile și atitudinea lui. Este foarte important să te înconjori de oameni care știu să zâmbească și cărora le pasă de tine.
Ai putea începe prin a îndepărta din viața ta elementele care îți creează o stare de rău și să adopți un comportament care să îi atragă pe oameni către tine.
Mulțumește, dă binețe, complimentează, zâmbește, ajută și vei vedea rezultatele în viața ta. Admite că ești imperfect și repară câte o părticică în fiecare zi. Nu există transformări radicale, decât în ocazii rare.
Îmbracă-te în culori deschise (este vorba de auto-programare vizuală, ca să-i zic așa), ascultă muzica portivită (nu nimicurile care îți zic că viața nu merită trăită) și constuiește-ți obiceiuri sănătoase.
Cum exact să fie aplicate aceste sfaturi nu voi zice. Un indiciu îl ai totuși în rândurile de mai sus. Ține de fiecare să își găsească metoda cea mai potrivită pentru a-și crea o viață mai plină de optimism. Nimeni nu îți zice că va fi ușor și vei avea blocaje de multe ori. Cum vei trece peste ele ține de doza de optimism pe care ți-ai construit-o.
Și uite așa am mai constuit un articol care să mă apropie mai mult de scopul meu: să ajut comunitatea cu un material informativ sau interesant. Sunt optimist.
