Luna viitoare se vor fi împlinit 10 ani de când bloguiesc, sporadic sau nu, pe meleagurile digitale. În ultimele câteva luni am avut câte un articol pe săptămână, dar cu show notes de la podcast, deci mai puțin articole de blog. Importat lucru este că sunt încă activ pe internet, citesc, învăț, particip în moduri noi la viața digitală și „socială”.
Internetul m-a ținut ocupat și m-a învățat iar bloghingul m-a salvat. Indiferent de locurile negre în am fost în viața asta blogul mi-a fost mereu aproape și am putut scrie despre lucrurile care îmi plac, care mă motivează, care mă învață și așa mi-am calmat demonii interni.
Am mai zis asta, dar merită pomenită din nou: când am scris primele articole pe blog în iulie 2010 eu credeam sincer că sunt singurul blogger din România. Un gând simpatic, inutil, dar specific multora care descoperă ceva nou de parcă ei l-ar fi descoperit primii în lumea asta. Simpatic, dar inutil, cum am zis, pentru că oameni ca Dorin Lazăr și Vali Petcu bloguiau încă de la începutul anilor 2000.
Dar nu scriu pe blog pentru că este 100% util, ci pentru că îmi permite să îmi pun gândurile la control, îmi permite să reflectez mai bine la ce este important în viață și mă obligă să percep experiențele mele și din punctul cititorului: trăirile mele sunt lipsite de substanță dacă nu scot seva din ele și dacă nu dau licoarea și cititorilor. Scopul principal al blogului a rămas sprijinirea comunității prin prezentarea punctului tău de vedere, oricât de subiectiv ar fi, și, poate, prin răspândirea de informații utile.
De ce zic că sunt un nomad digital? Pentru că mi-am mutat blogul pe mai multe adrese în cei 10 ani. Într-un fel, fiecare mutare de blog a reprezentat o imagine a evoluției personale și profesionale.
Prin 2010 aveam blogul manubv.wordpress.com și, din dorința de a fi peste tot, pentru că auzeam că este bine să fii peste tot, aveam și manubv.blogspot.com. Apoi mi-am făcut și variantele în engleză a celor două bloguri. Crazy times 😀
După ce m-am calmat puțin am rămas doar cu manubv.wordpress.com iar pe restul le-am închis. Eram încă în vremea în care descopeream internetul pe bune, dincolo de ideea de torrenting și alte lucruri de genul făcute de toți românii la vremea respectivă. În 2010 am câștigat concursul de bloghing SuperBlog, care, se pare, face 12 ani în 2020.
Prin 2011 m-am orientat către domeniul meu. Dacă în 2010 eram șomer și mi se părea OK să am pe wordpress.com, în 2011 eram deja freelancer pe Elance.com și m-am mutat pe obisnuit.eu. Am fost mulțumit de numele respectiv doar pentru puțin timp. Vroiam să fie un fel de declarație, că și un amărât ca mine poate avea un blog și influență în mica comunitate locală în care îmi făceam veacul.
Apoi prin 2012 am trecut pe manuelcheta.ro, primul semn real de maturizare în arta bloguirii, aș zice. Am rămas pe domeniul respectiv până în 2020, mulți ani aș zice. În timpul ăsta îmi deschisesem tehgeektive-com, blog englez de chestii funny de știință și tehnologie. Îmi deschisesem și tehnocultura.com în ideea de a muta conținutul de tehnocultură și știință de pe manuelcheta.ro pe domeniul său, propriu.
Tehnocultura încă mai există, dar nu am mai pus nimic acolo din iulie 2017. Îl țin în picioare în speranța că voi avea inspirație în viitor să îi dau drumul din nou. Primește vizite pentru că are articole explicative, lucruri ever-green, care sunt valabile și în o mie de ani de-acum încolo. Mai vedem. De pe tehnocultura.com am trecut pe tehnocultura.com anul acesta.
Și ajung acum la 2020. Manuelcheta.ro a lăsat loc de manuelcheta.com. Este una dintre ultimele schimbări care reflectă faptul că am avut schimbări mari în viața mea în ultimii ani. În 2015 m-am mutat în Londra „pentru câteva luni, ca să testez apele”. Plecat fără fanfară și cu promisiunea că am să revin în „scurt timp”, am ajuns să stau deja aproape 5 ani aici și, cel mai probabil, voi mai sta ceva ani buni.
Mutarea la .com și a hostingului mai aproape de mine este încă un pas prin care mi-am luat catrafusele din România și am plecat departe. Departe, dar la un click distanță în era internetului. Este drept că nu îmi place să am de-a face cu RoTLD sau cu hostingurile din România, dar mutarea era necesară din motive practice. Ultimele lucruri rămase sunt închiderea contului de bancă și a numărului de telefon. Apoi mutarea este completă.
Blogul de față a trecut prin ceva transformări în ultimii 10 ani: manubv.wordpress.com -> obisnuit.eu -> manuelcheta.ro -> manuelcheta.com. Ceva îmi zice că voi rămâne pe noua adresă mulți ani de-acum încolo.
În toți anii ăștia am trecut prin transformări la fel de interesante: șomaj în 2010, freelancing cu teme WordPress pe Elance în 2011, suport tehnic și ceva frontend development din 2011 până în 2015 la o firmă de outsourcing din Brașov și apoi, după mutarea în Londra, frontend development la o firmă britanică de fashion retail unde lucrez și acum.
Așadar, după 2100 de articole și 10 ani de blogging te salut pe manuelcheta.com. Să ne citim cu bine.
4 răspunsuri la “Sunt un nomad digital”
Voiam să-ți scriu să fie într-un ceas bun și să te găsesc online și peste alţi 10 ani, dar la cum te cunosc sigur e redundant.
Și totuși, 10 ani? Îmbătrânim sau câștigăm experiență?
Ambele sunt la fel de valabile. Nici eu nu mă așteptam să fiu pe aici după 10 ani, dar se pare că mă țin bine. Să ne auzim și peste 10 ani sau pe când mai ajung în Brașov să ieșim la o bere 😀
[…] M-am tot mutat pe meleaguri digitale. […]
[…] că înot pentru a găsi insula mea. Insula nu există, ci îți construiești singur vaporul și te plimbi peste tot. După o vreme nu mai discuți de ani, ci despre timpi câștigați și decizii luate în mod […]