Despre abuzurile și hărțuirile la care sunt supuse femeile în România au scris mulți printre care Miruna, Dorin, Eftimie, fiecare cu concluziile lor și fiecare aducând ceva nou pe masă. #metoo este hashtagul dacă vrei să știi.
Important în toată furtuna asta de postări și articole este faptul că s-a vorbit, din nou, despre umilințele la care sunt supuse femeile și despre cultura blamării victimei în societatea românească. Da, avem o cultură care dă vina pe victimă.
Exemple ale culturii ăsteia bolnăvicioase:
1. „Nu trebuia să poarte fustă scurtă dacă nu dorea să ie violată” Se ignoră aici faptul că tu nu ai voie să atingi o femeie fără voia ei chiar dacă merge goală pe stradă.
2. „Ce căuta la ora aia pe strada aia?” Pai, ia să vedem, a terminat târziu munca și omul merge pe acolo pe drumul spre casă. Nu el s-a înjunghiat de bună voie și nesilit de nimeni, ci tâlharul a avut treabă aiurea cu el.
3. „De ce a dat copiii la orfelinat?” Desigur, ar fi putut să doarmă în continuare cu ei pe prispa casei după ce jegul de soț o bătea pe ea și pe copii, dar a gândit că măcar copiii să stea la cald, nu ca ea la bătaie și la viol mereu.
Mai vrei exemple? Sunt multe cazuri în care abuzuri, la care au fost supuse femei sau bărbați ori copii, merg nespuse pentru că avem o cultură care dă vina pe victimă, nu pe agresor.
Iar eu asta văd în toață discuția despre #metoo: trebuie să mutăm atenția de pe victimă pe agresor și să ne aruncăm frustrarea și furia pe mizeria de om, femeie sau bărbat, care face abuzul. Nu pe victimă.
Jumătatea îmi povestește des despre tot felul de replici pe care le primeșțe de la brașoveni când merge cu bicicleta prin oraș. Nu se întâmplă nimic când sunt eu în preajmă din motive evidente, dar dacă merge singură mereu are ceva de povestit. Cine are o pereche pe care o ascultă sau o fiică pe care o ascultă știe că hărțuielile astea, mici și mari, se întâmplă zilnic. Iar societatea de la noi te învață să taci și să înghiți, că doar cine te crede și cine te ascultă.
Vremurile se schimbă și trebuie să ne concentrăm atenția pe agresor. Cum de ajunge să se comporte așa, de ce nu se face nimic împotriva lor, cine le ține isonul, cine îi protejează aiurea.
Indivizii care agresează oamenii doar pentru a se distra aka bully și agresorii sexuali sunt oameni care ALEG să facă asta în mod perfect conștient. Dacă te concentrezi pe victimă și o mai și învinuiești, atunci tu pierzi din vedere că agresorul a făcut ce a făcut din proprie alegere, perfect conștient.
Agresorul nu este doar un fel de mașinărie a răului care face rău pentru că așa știe. Agresorul este o ființă umană care ALEGE să fie o mizerie și alege să facă răul în bună cunoștință de cauză. Acolo trebuie lucrat: la identificarea agresorului și prevenirea actelor de agresiune din partea indivizilor de gen.
Accentul nu trebuie pus pe „de ce a mers pe acolo la ora aia”, ci pe „ce naiba făcea agresorul liber pe stradă”.