Vali are un articol scurt, dar cuprinzător, legat de starea media de la noi, asemuită cu doi țigani care păcălesc publicul în timp ce îi fură portofelul. Sub dictonul „Dă publicului ce își dorește” o serie de canale TV și ziare publică tot felul de inepții și emisiuni mizerabile.
Faptul că mulți oameni urmăresc așa materiale nu le validează importanța pentru societate și nici calitatea. Desigur, scopul acolo este punctul de rating și se dau la schimb scandaluri, știri false, vedete false pentru timpul oamenilor. Cu cât mai idiot sau mai mizerabil lucrul promovat de media, cu atât mai bine pentru banii producătorilor de acolo.
Ce se întâmplă atunci când materiale faine, culturale, educative, artistice șamd nu sunt promovate pe măsură de acele canale (TV, presa scrisă) pe motiv că „publicul nu cere așa ceva”? În loc de a găsi o metodă de a promova acele materiale într-un mod în care ar putea fi consumate de tot poporul respectivii preferă să recurgă la scandal, non-emisiuni, non-articole.
De ce?
Este pentru că asta vor oamenii? Sau pentru că producătorii de acolo sunt incapabili să creeze ceva util și nici nu știu cum să țină publicul în priză? Sau pentru că respectivilor le este greu să facă un mic research, un test din care să vadă ce merge și ce nu?
Sub titlul de „entertainment” se ascund o serie de programe inutile care „dau publicului ce își dorește” tocmai pentru că nu știu și nu vor să facă altceva mai util, mai plăcut, să creeze ceva cu care aduc un plus în societate.
Discutam, la un moment dat cu Radu, fotograf destoinic de prin zona Brașovului, despre Revista Știință și Tehnică și faptul că erau în lipsă de fonduri la un moment dat. Se punea problema profitabilității: dacă revista nu este profitabilă, atunci de ce ai ține în viață un asemenea proiect? Dacă „publicul nu-și dorește” așa material și preferă lucrurile ieftine sau inventate de cei de la evz.ro, de exemplu, de ce ai mai susține o revistă de educare în domeniul culturii generale?
De ce?
Pentru că o asemenea revistă este un lucru util în societate. Nu poți arunca cu mizerie în public și apoi să te plângi că este mânjit. Dacă susții și promovezi proiecte faine, educative, atunci vei observa o schimbare.
Dacă transformi emisiuni infecte de la TV în ceva educativ, dar prezentat într-un mod care poate fi digerat ușor și care poate ține spectatorul lipit de ecran, atunci se poate uita de acea „cerință” a publicului, cerință care nu este altceva decât incapacitatea media de a construi ceva util mascată într-o aparentă satisfacere a nevoii publicului de a consuma mizerie de la TV.
Desigur, se mută vina pe „public”. Ei doar oferă ce „se cere”. Numai că vei vedea, făcând un sondaj, că oamenii ar prefera să urmărească ceva care îi distrează, dar îi și educă.
Desigur, poți continua să oferi mizerie dacă altceva nu ești în stare să creezi.
Ca să treacă amarul ia o pasăre șutită de la Radu:
