Categorii
Arhiva Blogging

Activism?

Citind articolul despre lupta impotriva „Sistemului” de pe True Activist m-am gândit că sunt puțin cam mulți oameni care cred în tot felul de teorii conspiraționiste. Luate bucată cu bucată lucrurile zise de ei arată că ar exista un „ceva” universal care vrea să ne folosească pe toți ca baterii umane, așa cum era premiza în The Matrix.

Sistemul ar fi: statul, băncile, sistemul educațional, companiile și cultura pop. Articolul e bun de citit dacă vrei să te acomodezi cu idealurile din spatele unei mișcări de activism ca cea promovată de adepții acelui website.

Citind lucrurile de acolo mi-am pus întrebarea dacă nu cumva, până la un anumit nivel, bloggerii sunt sau pot fi activiști. Fiecare în felul lui și pe pătrățica lui promovează lucrurile în care crede și, teoretic, vrea să strângă mai mulți adepți aka „comunitate”.

Articolul de mai sus explică modul în care sistemul te subjugă și te face un sclav modern. De la Walmart, care a dat de pământ cu firmele mici din SUA (documentar) și care oferă salarii proaste, la bănci, care fac tot posibilul să te țină îndatorat (video, limbaj NSFW) până la finele vieții, până la școli care îți pun zgardă RFID, lucrurile par a duce în direcția unui control tot mai mare asupra omului de rând.

Nu merg până acolo încât să zic că avem o conspirație globală care vrea să stoarcă totul de la noi, dar în unele situații trebuie să acționezi așa cum știi. Este vorba, de exemplu, de o cunoaștere bună a situației actuale și să iei atitudine. Discutăm aici de televiziuni care oferă emisiuni de toată jena pentru că alea se cer, apoi de politicieni care știu că omul merge bine pe promisiuni, apoi de publicații online care fură materiale de la bloggeri ori nu respectă etica internetului.

Cred că, dacă fiecare ne facem bine treaba în locul nostru și tragem în direcția potrivită vom obține rezultate bune. Asta înseamnă să te implici ca blogger în lucrurile în care crezi (dacă nu crezi în ceva ar cam fi vremea) și să atragi cât mai mulți oameni lângă tine.

Situația de azi este foarte bine reprezentată în filmul de mai jos. Ronnie Bruce zice: „It is not enough these days to simply question authority, you got to speak with it too”. Nu este de ajuns în zilele noastre să pui la indoială autoritatea, ci trebuie să și vorbești cu autoritate(a). E drept că eu văd două sensuri în fraza lui Ronnie Bruce. E ceea ce alții ar numi „walk the walk, talk the talk, etc”. Dacă vrei să lupți împotriva „sistemului” trebuie să arăți că te pricepi.

O întrebare îmi trece des în minte: câți dintre guralivii blogosferei românești ar mai avea așa curaj dacă mâine ar reveni comunismul? Acolo ne-am da seama cât de goi suntem atăția dintre noi. Filmul de mai sus e o comoară.

Sunt bloggerii activiști ori doar paie în vânt?

6 răspunsuri la “Activism?”

Sunt două tipuri de bloggeri. Cei care se dau la fund, care au decis să NU facă nimic, să nu zică nimic, și cei care ajung să fie rugați să se oprească din scris, că ceea ce zic ei nu o să le facă bine.
Nu vreau să mă laud, dar poate-ți amintești momentul în care am întrebat smbrasov-ul dacă mai are nevoie de mine, chiar dacă nu mai am blog. Era după campania aia mizerabilă de demis președintele, și în timpul campaniei respective am scris, am scris și am scris, mi-am avut amenințată familia (pe blog, nu am lăsat comentariile).
Am scris ceea ce am gîndit, chiar dacă am fost în dezacord cu toți cei apropiați. Mi-am scris părerea și în ianuarie cînd era sport național să protestezi, și am spus și atunci ce gîndesc, chiar dacă părinții mei se rugau de mine să ‘nu mai scriu prostii’. Ce pot să zic, e nasol să vină oamenii apropiați ție să te roage să nu mai scrii ceea ce gîndești. Nu m-am oprit nici atunci, că simțeam eu că aveam o datorie, că trebuie să scriu ceea ce îmi trece mie prin minte, să citească lumea.
Aș face același lucru cînd vine comunismul? Da, probabil că da. Aș scrie înainte să vină comunismul, în timpul restaurării comunismului și după restaurarea comunismului, cît o să mă lase să o fac. Doar că probabil la un moment dat o să plec din țară, ca să pot continua să scriu. De-aia am scris în ianuarie, de-aia am scris în iunie. Ca să mă asigur că nu ne întoarcem la comunism și, dacă o facem, să fiu sigur că nu am fost eu ăla care a tăcut, și a mers cu curentul.

Tocmai de acea nu trebuie sa asculti de familie mereu 😀 E vorba sa scrii si sa faci ce crezi tu ca e bine. Nu ai sa te pui acum in pielea altora pentru ca realitatea ta nu e si a altora. Sau invers.

Sunt lucruri carora nu te poti impotrivi si, daca scorsul pe blog este unul din acestea, tot ce ai de facut este sa accepti lucrul asta si sa mergi ineinte. Zambind, chiar 😀

Felicitari. Ca de la un bloggeri mic la unul mare 😀

repet: dupa razboi, toti vitejii se arata… acum democratia iti da libertatea de exprimare, dar sa te fi vazut inainte de ’89.
vorbesti de (re)venirea comunismului? poate in lumea aia paralela in care traiesti si din care se nasc povestile tale…

Activismul adevarat e sublim dar lipseste cu desavarsire la noi. Vad zilnic foarte multe articole atat pe bloguri cat si in presa care se vor aliniate sustinerii unei cauze sau alteia. Problema e ca in majoritatea cazurilor oamenii habar nu au despre ce vorbesc. Nu poti sa te raliezi unei cauze doar pe baza instinctului si a perceptiei si sa te numesti militant fara a te documenta pe baza subiectului la o limita decenta.

Tocmai ce am scris mai sus. Te opui. Te opui la ce? Stii in e stiuatie esti? Si daca da, vezi vreo iesire? Cum a fost cu protestele idioate din primavara: nu te poti duce sa ceri schimbarea unui Guvern cu alt Guvern la fel de mizerabil. Nu aia trebuia sa fie motivarea. E important sa stii ce si de ce. Sunt intrebari grele pentru azi, dar poate ne lamureste cineva 😛