Nu se mai poate

„Nu se mai poate” – cuvintele acestea le-am auzit trecând pe lângă trei boschetari (în drumul meu sunt mereu trei) într-o seară nu prea călduroasă. Stăteau pe o bancă din zona Centrului Civic, în Brașov, și duhneau a orice „aromă” oribilă posibil, cu sticla de spirt trecând de la unul la altul.

Mi-am adus aminte că zic des și eu același lucru, fie că e vorba de vreun aiurit care e aproape să mă ia pe capotă pe trecerea de pietoni, fie că mă gândesc că trebuie să lucrez 30-40 de ani pentru un apartament modest.

Cum nu am o minte prea liniștită mi-am pus întrebarea: cât de jos trebuie să ajung ca să nu mai pot spune că nu se mai poate? Uimitor, dar oamenii pot ajunge în cea mai mare mizerie și tot se vor gândi că se putea și mai rău.

Cazul boschetarilor (sau „boscheți”, cum li se mai zice) este unul elocvent. Datorită naturii muncii am avut ocazia să vorbesc și chiar să urmăresc, în mare, viața unor boschetari.

Se poate

Majoritatea oamenilor care au viață grea o duc mai bine decât oamenii străzii. Interesant este că, din discuțiile cu unii dintre ei, am aflat că în trecut aveau casa lor, ba chiar și familii unii, cu șanse de a trăi cel puțin ca restul populației, bucurându-se de ocazia de a critica Guvernul, avându-și măcar cafeaua băută de dimineață. Lungă frază, știu.

Cauzele cele mai des întâlnite au fost: băutura și jocurile de noroc. Am dat și de un caz în care un bătrân era pe stradă din cauză că dragii lui copii îi vânduseră casa.

Am rămas mirat când am văzut că nu se ascund și nici nu caută scuze. Cei cu care am vorbit mi-au zis că din cauza lor au ajuns acolo și că asta știu și asta fac în continuare. Unul dintre ei mi-a arătat un teanc de diplome pe care le purta cu el, probabil ca o amintire a vremurilor de demult. Destul de în vârstă și cu băutura (de obicei spirt sau vin la pastilă) după ei și-au constuit o mentalitate din care nu mai au voința de a ieși.

Cei mai mulți preferă să caute tot felul de lucruri să le ducă la reciclat ca să obțină un amar de bani cu care să își ia o pâine și, mai ales, încă o tură de băutură. În popor umblă vorba că băutura te face să uiți de grele, dar când te trezești din beție și descoperi că ești la spital cu degetele de la picioare amputate, atunci știința lucrurilor îți relevă o întorsătură sfâșietoare.

Într-o iarnă, unul dintre boschetarii care mai păzeau terase vara prin zona centrală a făcut imprudența de a se îmbăta înainte a de ajunge într-un loc mai călduros, a adormit într-o cabină telefonică și i-au degerat degetele de la picioare.

Invenție? În nici un caz. Eu nu am apucat decât să zgârii suprafața când vine vorba de viata acestor oameni care s-au pierdut ca și ființe umane. Muldari, mirosind urât, beți mai tot timpul, îi vezi de multe ori cum se mișcă aidoma unor morți-vii fără alt scop decât acela de a cere o țigară ici-colo sau de a face rost de ceva băutură. Ei sunt corespondentul cel mai apropiat al faimoșilor zombie, și nu e distractivă deloc o asemenea imagine.

Se poate? Da, se poate să ajungi acolo. Dar întreb: chiar trebuie? Altfel ne-am comporta dacă am mulțumi pentru ce avem și dacă am lupta mai mult pentru ceea ce ne dorim.

Supraviețuirea

Când vine vorba de viața la români, sensul cuvântului „a trăi” ia o turnură interesantă și se transformă în „a supraviețui”. Boschetarii, medaliați fără voia lor cu denumirea de „ratați definitivi ai societății”, știu la propriu ce este aceea supraviețuire, o simt, dar nu luptă să scape.

Cu o iarnă sau două în urmă, pe vremuri cu -25 de grade, un boschetar a murit de frig în Piața Sfatului, cu toate că fusese fugărit de multe ori de polițiști din șantierul care a devenit apoi Muzeul Urbanismului. El știa că vrea să stea acolo și să se bucure de băutura lui. A fost ultima lui băutură.

Nu mulți au știut de cazul acesta și mi-am pus întrebarea: cum poate muri cineva pe vreme de frig? Cel cu degetele degerate mi-a explicat scurt: odată ce te-ai îmbătat și te lovește somnul nu mai simți frigul așa de tare, așa că adormi și nu știi dacă te mai trezești.

Cel mai mult m-a enervat că se complac în situația aceasta, zic că nu se mai poate și mai iau o dușcă. Unii dintre ei au fost duși la CPFA (Centrul Pentru Persoane fără Adapost- str. Zizinului, Brașov) unde li s-a cerut să nu bea în clădire și să facă cumva rost de 150 de lei pentru a-și plăti cazarea pe o lună. Puțini au acceptat condițiile, dar alții au preferat să fie în continuare „haiduci ai mizeriei” pentru că, zic ei, le place libertatea.

Băutura este numită de ei „pătura pentru noaptea aceasta”. Rețeta obișnuită: fie bere sau vin, fie spirt trecut prin felii de pâine. Și uite așa trece ziua.

Ei ar putea face mult mai multe, dar nu vor. Să ne uităm la ei și să tragem învățămintele de rigoare. Cu toții vrem să ajungem undeva sus și să fim apreciați, dar fără o mentalitate potrivită și muncă nu se poate. Legat de acest subiect Zoso făcea o sinteză a vedetelor și aspiranților pe blogul său.

De aici, mai departe

Apare întrebarea: să îi compătimești pe acești boschetari pentru că au viață rea? E ultimul lucru de care au nevoie. Dacă se găsește cineva care îi poate ajuta să se ajute aș fi bucuros. Trecem pe lângă ei, îi evităm și nu ne dăm seama că ei sunt imaginea vie a neputinței pe care o simțim de atâtea ori în viață.

E ușor să zici că trebuie să faci aia și aia sau că trebuie să îți schimbi gândirea. Îmi place cum fac pisicile când vor ceva. Nu te lasă în pace orice ai face și au grijă să se suie și pe tine numai să obtină ce vor.

Sfat mie și cui vrea să îl asculte: nu ajunge să zicem că nu se mai poate, trebuie să facem ceva pentru a merge mai departe. Prea multe gânduri despre nefericire ne aduc mai multă nefericire. Fii optimist că se poate mai bine și că poți ajunge unde vrei, dar și cu participarea ta.

Mai jos te invit să vezi cum știe un pisoi să ceară altă porție de mâncare într-un mod convingător. Via [b3ta.com].

Și, ca să termin articolul într-o notă optimistă, îți sugerez să îți rezervi următoarele minute și să te amuzi alături de preferatele noastre : pisicile. E vorba aici de un mix de filmulețe cu tot felul de întâmplări hazlii legate de pisici. Via [arkarthick.com].

Ce alegi: să vorbești sau să faci?

Acest articol participă la concursul“Leacuri băbeşti pentru urticarie mentală!” (link spre pagina concursului), organizat de Pioneza Dintre Fese(link spre blogul pionezadintrefese.ro). Dacă ți-a plăcut cum am scris, nu uita să intri pe pagina concursului și să mă votezi!