Blogmeet în Predeal

Într-un secret total am pus la cale un blogmeet în Predeal cu Tudor cu care am discutat despre ce este internetul și cum vedem noi blogurile/blogosfera.

Cum ne știm de prin online de mai bine de un an am folosit ocazia terminării Social Media Snow Camp ca să ies la o mică călătorie și să stau de vorbă cu omul care vrea să educe cititorii despre internet.

Nu poți vorbi multe în numai câteva ore, dar este chiar fain când dai de cineva care gândește cam la fel ca tine și cu care ai drag de stat la un pahar de ceva. La drept vorbind amicițiile din online duc către prietenii durabile în offline și altfel vezi omul cu care ai reușit să schimbi o vorbă în persoană.

Ca la război am trecut urgent prin multe subiecte de discuție și, bineînțeles, subiectul central a fost blogul și blogosfera. 😀 O vorbă zice că trebuie să ții cărbunii apropiați ca să ții focul mai puternic. Așa este și cu întâlnirile dintre bloggeri. Cine se aseamănă se adună.

Ca și cum nu ar fi de ajuns am simțit nevoia să ne reamintim ce este un blogger. Nu de alta, dar nu toți cei ce au blog sunt bloggeri. Nu îmi aparține vorba, dar este adevărată. Așadar, un blogger trebuie:

• să scrie
• să scrie des – de preferat zilnic
• să scrie bine – tehnic, gramatical și să exprime corect o idee
• să participe la meet-uri
• să aibe conturi în social media
• să își facă relații/cunoștințe printe bloggeri
• să scrie după cum simte – dacă i se zice că are articole lungi, el trebuie să își mențină linia sa
• să își formeze o comunitate
• să fie gata să meargă la drum lung
• să pună pe primul loc calitatea, nu traficul/banii
• să facă și altele care se învață cu timpul

Referitor la ultimul punct de mai sus, am ajuns la concluzia că la un an și jumătate de blogging abia dacă am început să înțeleg puțin câte puțin ce este online-ul. Dacă aș începe un blog acum aș avea o abordare puțin diferită și aș face lucrurile puțin mai organizat. Însă, cum nimic nu este perfect, continui tot așa și voi îmbunătăți bloggerul din mine cu cele învățate pe parcurs.

Discuția a pomenit și de două întrebări la care se găsește cu greu răspuns:

1. cât de mult din ceea ce fac bloggerii ajunge la omul din stradă?
2. dacă vine un patron la tine și îți cere să îi zici cu cât îi cresc vânzările în caz că îi faci campanie, ce îi zici?

Ambele întrebări sunt spinoase și au un raspuns foarte apropiat de „nu știu” pentru cei mai mulți bloggeri din România.

Impresia mea este că blogosfera este ca o găleată imensă în care este multă agitație, dar oamenii care sunt în jur nu prea ajung să fie atinși de stropii furtunelor care au loc în găleata aceasta :)) Sunt destui care ajung să citească bloguri și nu știu că citesc un blog și nu un site oarecare.

Discutam la un moment dat de faptul că bloggerii nu (prea) au încadrare juridică în România. Tudor m-a convins că singura lege care ar trebui să guverneze blogurile ar trebui să fie cea a educației. Că, de fapt, blogosfera are datoria de a-și educa membrii și că nu avem nevoie de Stat care să ne pună blocaje după cum crede de cuviință. Politicienii au demonstrat de atâtea ori că nu înțeleg legile pe care le votează, de ce ar fi altfel cu noi?

Cât despre succes și bani în blogosferă un lucru trebuie înțeles: este o breaslă și, ca în orice breaslă, intri în ea doar dacă ai demonstrat de-a lungul timpului că te ții de treabă și că cunoști oamenii potriviți. Repet, e vorba aici de bloggerii care vor să ajungă printre cei mari 😀 Exemplificare: dacă vrei bani din blog, atunci trebuie fie să ai trafic bunicel, fie trebuie să cunoști oamenii potriviți care pot dirija către tine niște fonduri.

Și uite cum un blogmeet în doi la Predeal a avut multe subiecte de discuție și a dat naștere unor concluzii (și întrebări) interesante. Am mai vorbit și de altele, dar este secret. Nu de alta, dar de aceea a fost o întâlnire secretă 😛 Am să țin cont de sfaturile lui Tudor și voi vedea cum aplic mai bine în viitorul apropiat.

Informații despre drumul la Predeal: un bilet cu rapidul de la Brașov până acolo este 20 de lei, e numai 5 lei la personal. Duminica seara trenul personal care merge spre Brașov e plin ochi. Dacă vrei să iei masa nu trebuie să mergi prea departe. În gară, cum cobori din tren, e pe partea stângă un restaurant care are meniul zilei la 12 lei (ciorbă de fasole, trei mici, pireu și pâine – valabil la data de 04.12.2011). Plus bere și cafea ieftine.

M-am plimbat puțin și prin zonă și am remarcat că acolo armata Coca-Cola a trimis artileria grea. Peste tot vezi sigla asta. Nu uita să iei și niște suveniruri de la chioșcurile de vis-a-vis de gară, lângă biserică. Au de toate, inclusiv măsurătoare de… masculinitate 😛

Să închei până nu mă dă WordPressul afară. O duminică frumoasă în care am călătorit și pe care am petrecut-o așa cum ar trebui să petrec de fiecare dată: cu prieteni punând Universul la cale.