Dacă iei acum ceva ca să vinzi mai apoi la un preț mai mare, atunci ești un speculator. Cine și-a luat criptomonezi face speculație cu ele pentru că nu sunt nici bani și nici obiecte care aduc valoare reală. Sfatul general este ca orice om care vrea să speculeze să nu o facă pe bani împrumutați și să nu aloce mai mult de 5% din banii de „investit” în activități de speculă.
Specula este un joc de noroc, un pariu că lucrul cumpărat va putea fi vândut în viitor la un om mai „prost” decât tine, un om care va da un ban sănătos pe ceea ce ai tu. Aș crede că singurii deștepți în activitatea de speculă sunt cel care a vândut primul acel lucru și cel care colectează banii de comisioane pe variile tranzacții.
Printre speculatori îți vei aduce aminte de George Soros, de exemplu. De obicei, când vezi un val uriaș de oameni interesați să cumpere urgent un anumit lucru trebuie să îți dai seama că șirul slăbiciunilor a început în urmă cu săptămâni întregi și a trecut deja prin mâna speculatorilor instituționali înainte de a pica în mâna lacomă a mulțimii orbite de posibilitatea unui câștig enorm.
Un lucru trebuie înțeles la activitatea de speculă ca și la investiții: fiecare lucru pe care îl cumperi are un potențial câștig, dar și un potențial risc. Riscul despre care scriu aici este acela de a pierde banii puși în joc. De obicei, riscul la investiții este să pierzi o parte până la toată suma pusă în joc. Riscul la speculă este să pierzi suma inițială, plus datoriile făcute, plus mult mai mulți bani, în funcție de tipul de speculă, gen „short selling”, „leveraged 2x” și altele.
De fiecare dată când auzi pe cineva că „ai șansa să câștigi” tu trebuie să întrebi: dar ce este probabil să pierd?
Dacă ești confortabil cu pierderea propusă, atunci fă speculă, investește, fii liber. Nu există câștig fără risc. Cele două sunt fețe diferite ale aceleiași monezi: activitatea de investire ori de speculație.
Dacă nu pui întrebarea legată de pierdere sau nu ești confortabil cu probabila pierdere, dar totuși continui, atunci prostul ești tu. Spre deosebire de motto-urile de prin social media, prostia în lumea reală doare și doare mult.