Cum se vede blocajul din Londra

Discutam cu fiul landlordului recent și îi spuneam că ar trebui să vină un război atomic ca Londra să treacă prin perioade de foame și distrugere pe cum au fost în România anilor ’90. În Londra multe cazuri de oameni care lucrau în horeca au fost scoase la iveală, cu unii dintre ei ajungând să doarmă pe stradă, în Trafalgar Square, centrul orasului. Restul, cei mai mulți, au de luptat cu plictiseala și multele filme care se pot vedea prin Netflix și Amazon Video.

Urmăream niște statusuri pe Facebook recent al unor ONG-uri românești care ajută românii din nordul Londrei cu alimente și toate cele și, pentru a N-a oară, mi s-a adus aminte că orice necaz ar veni, cei din pătura de jos a societății vor fi loviți primii și vor suferi cel mai mult. Vorbesc aici de oameni din horeca, construcții, agricultură, lucru în fabrici de împachetat, depozite, necalificații. Dacă ar fi o lecție de învățat, atunci aceea ar fi să mergi pe joburi care nu sunt la risc, joburi care îți permit să pivotezi către altceva în cel mai rău caz.

Blocajul ăsta, „lockdown” cum i se zice în UK, a fost destul de util pentru mine. Din fericire stau în chirie într-o cameră dintr-o casă cu o curte generoasă pe care nu o folosesc deloc. Totuși, există, este acolo și pot ieși dacă vreau în caz că mă plictisesc de suplimentele de vitamina D. Am învățat chestii noi, gen ReactJS, o chestiune pe care am considerat-o opțională și obscură până de curând. Am învățat să lucrez de acasă mai bine, mi-am făcut planul de podcasting așa cum trebuie. Nu uita să urmărești podcastul meu „Un român în Londra” ca să afli ceva mai multe detalii despre viața în UK și Londra.

Am avut timp destul să reflectez asupra muncii și vieții, inclusiv asupra deciziilor de cumpărare. Dap, am început să strâmb din nas la produse chinezești de orice fel. De fel, am hotărât împreună cu partenera să nu vizităm țări care au regimuri comuniste, dictatoriale, religioase care nu respectă drepturile femeilor și ale oamenilor ori jurnaliștilor în general. Pe lângă asta mai adaug și eliminarea produselor chinezești din lista e cumpărături. Nu avem treabă cu chinezii, ci cu sistemul comunist.

Poate criza generată de coronavirus ne va face să ne gândim mai mult la chestiunile pe termen lung, de la plasticurile din casă la hainele de pe noi și la telefoanele pe care le cumpărăm.

Poate.

Până una-alta, viața din Londra merge mai departe, guvernul conservator pompează ceva bani, se descurcă pe cum poate cu criza de față iar societatea civilă a generat mii și mii de grupuri de ajutor reciproc, exemplu fiind cele 3500 de „Covid Mutual Aid groups” de pe Facebook și WhatsApp prin care vecinii se ajută între ei. Vor trece luni până la calmarea situației și, după ce va veni al doilea val, vor fi alte luni de stat în casă. Va trece și 2020.

Suntem bine, o bună parte, deși o treime din toate cazurile de coronavirus din UK sunt în Londra. Nu mă grăbesc să merg la birou. Prefer să mai stau ceva săptămâni acasă și să meditez la cele sfinte. Poate este momentul potrivit să vin cu o idee de afacere ori să fac ceva școală, nu?

Oricum, eu sper să rămân cu destul de multe învățături după hopul ăsta și sper același lucru și pentru tine. Sănătate.