Nu este apocalipsa la care te așteptai, nu-i așa?

În podcastul „Un român în Londra” am tot vorbit despre experiența din ultimele săptămâni, despre grijile pe care mi le fac, cum sunt, oarecum, în elementul meu. Urmăream o știre azi în care o britanică de-o vârstă onorabilă zicea că pe vremea celui de-Al Doilea Război Mondial, când a fost valul mare al Blitzkriegului și în Londra turna cu rachete V2, nu a simțit atât de tare efectul războiului. Detalii: avea 10 ani, părinții nu îi povesteau multe lucruri și îi fereau pe copii de tot felul de știri negative. Alte detalii: acum este imposibil să ascunzi știri de orice fel, așa că primești totul din plin. Ba chiar și ce nu este știre.

Trăim într-o vreme interesantă: o vreme în care apocalipsa este televizată minut cu minut. Bancurile cu „gripa este mai nașpa” sau „accidentele de mașini ucid mai mulți oameni” s-au dus de mult timp. Cântările italienilor din nordul Italiei s-au transformat în rebeliunile din sudul Italiei pentru că oamenii respectivi nu mai au bani de mâncare. Aplauzele furibunde ale britanicilor ca metodă de suport pentru sistemul de sănătate local s-au transformat în rebeliune deschisă ultimul weekend, când mii de oameni au plecat la stat la soare prin parcurile londoneze.

Când avioanele zboară deasupra capului tău și auzi alarma de bombe este ușor să te ascunzi. Când auzi bombele explodând la ceva kilometri de tine este ușor să îți dai seama că trebuie să fugi departe. Dar ce te faci când războiul trebuie dus împotriva unui lucru relativ abstract, un virus pe care nimeni nu-l vede și care face victime zi de zi? Graficele exponențiale prezentate la știri nu ajută lumea obișnuită.

Discursul Reginei Elisabeta a II-a A Marii Britanii nu este o coincidență: nu este deloc ușor să ceri celor 60 de milioane de oameni să stea închiși în casă luni întregi, poate chiar 3-4 luni la foc continuu. Cu 17 000 de oameni morți în Italia, cu peste 10 000 care vor fi murit în România în următoarele săptămâni, cu 200 000 de care vor muri și în SUA te uiți la un război din care 1-2 milioane de oameni vor fi murit până la final de an. Iranul, China și Rusia nu dau publicității cifrele reale, dar se pare că iranienii deja sunt maeștri la săpat gropi comune, conform The Economist.

Așa cum zice și „colegul britanic” Alex în articolul despre noile spaime, stai să vezi cum vor fi lovite zonele sărace. Africa, America Centrală și de Sud, India nu par a avea șansa de a scăpa nevătămate din toată afacerea asta. Europa va pierde pe la jumătate de milion de oameni până la finele lui 2020. Ce va fi în celelalte continente?

Din păcate ăsta este timpul în care vorbești cu prieteni de-ai tăi și la final de an riști să trimiți flori familiilor lor. Nu există vaccin, nu există tratament, este mai periculos decât H1N1, gripa porcină sau aviară și lovește toate grupele de vârstă, mai mult pe cei bătrâni, ce-i drept. Este un moment bun să îți saluți prietenii cu drag pentru că toți vom ajunge să ne îmbolnăvim de coronavirus mai devreme sau mai târziu. Cei mai mulți vor supraviețui, dar posibil milioane să moară din cauza bolii direct sau indirect pentru că sistemele de sănătate vor fi puse la pământ.

Curios lucru, dacă te imaginai erou pe câmpul de luptă, cu arma în mână, gata de luptă împotriva dușmanului, acum vei descoperi că dușmanul este invizibil, câmpul de luptă este la tine acasă iar tu joci o ruletă rusească. Gripa spaniolă din 1918 a ucis 50 de milioane de oameni, coronavirusul va ucide mai puțin, poate nici măcar 5 milioane, dar în anul 2020, mileniul trei de la antigravitaționalitatea lui Hesus, este culmea să ai așa de multe victime.

Și totuși, coronavirusul va întrece multe războaie: va ucide milioane de oameni într-un timp scurt și va crea o recesie economică mai mare decât cea din 2008. Poate se ajunge la nivelul celei din 1929. Știm ce a urmat. Știrile de zi de zi cu noile victime sunt deja zgomot de fundal pentru tot omul. Dintre toate știrile mă uit mai atent la altă chestiune: Dan Carlin ne amintea în podcastul lui, Common Sense, că am uitat de cele câteva țări care încă au mii de bombe atomice. Pericolul nu a dispărut.

În plus, șansa de a trece printr-un nou război în era noastră, în generația asta, este destul de mare. O pandemie aici, o recesiune colo și ai scânteile pregătite. La asta mă uit: boală, distrugere economică, apoi război. 2020 a bifat primele. Poate lăsăm războiul pe 2021 ca niște oameni miloși ce suntem.

Dedicație de la o fană: