The Big Bang Theory

Am citit prin curțile înfundate ale interneților că serialul de pe Netflix numit The Big Bang Theory este greșit din punct de vedere științific la tot pasul. Unele articole mergeau în detaliu și explicau de ce anumite formule de pe tablele folosite de Sheldon nu se prea împacă sau de ce dialogurile sunt vai de ele.

Desigur, diavolul este în detalii, motiv pentru care oamenii au găsit ceea ce au căutat. Dacă au căutat motiv de a se plânge de serial, atunci au găsit un milion de motive. Totuși, ipoteza mea este că oamenii respectivi s-au pierdut degeaba în detalii și au prăpădit esențialul. Adică, nu au văzut pădurea din cauza copacilor.

The Big Bang Theory nu este un serial despre știință, tot așa cum Star Trek nu este un serial despre călătoritul cu warp 2 și nici cum Star Wars nu este despre Forță. Filmele astea sunt despre poveștile trăite de oameni, despre istorii și tragedii personale, despre relații, despre societăți și civilizații puse în situații de răscruce. Știința sau antologia ori fantasticul sunt doar niște ambalaje, niște bomboane în centrul cărora stă esența filmului. Pastile tamponate, asta este expresia.

Să râzi de ecuațiile lui Sheldon sau să explici de ce comunicațiile prin subspațiu sunt imposibile din cauza incertitudinii lui Schrodinger sunt doar metode prin care oamenii respectivi pierd esențialul unui film.

Tot așa, prietenii mă știu fan Transformers, dar dacă stai să despici firul în patru, atunci îți poți imagina că cele 45 de secunde petrecute de Optimus Prime în procesul de transformare dintr-un camion într-un robot ar fi ridicol de mult și, normal, ar fi făcut tablă de Vaslui în doi timpi și trei mișcări. Nu te uiți la filme pentru acuratețe istorică, factuală, matematică, investigativă sau științifică. Este ficțiune, așa că autorii au voie, pur și simplu, să inventeze orice vor ei, inclusiv scene „realiste”.

The Big Bang Theory este un sitcom, o comedie de situație, o situație continuă în care niște prieteni se descoperă pe ei înșiși și creează noi relații, evoluează și tot tacâmul ăla care face din oameni niște animale socia(bi)le.

Un film este invenție și trebuie apreciat ca atare. Poți critica modul de filmare, compoziția, lumina și altele, dar să te bați cu pumnul în piept pentru că Sheldon folosește formulele lui Cauchy în loc de cele ale lui Lorenz este nițel ridicol.

Am urmărit toate episoadele The Big Bang Theory până la sezonul 11. Sezonul 12 este pe rol și comic ca întotdeauna. Recomand.

La fel, pun aici un video despre filmele care trebuie să mențină 24fps, că așa ai calitatea unui film adevărat: