Colegii mă tot văd citind cărți SF în ultima perioadă. Am citit 4 din 5 cărți din seria The Ship a lui Jerry Aubin și imediat 3 din 3 cărți din seria Colony a lui Ken Lozito. Mai în glumă mai în serios colegii mi-au zis că, la câte cărți SF am citit în ultimele săptămâni, aș putea scrie și eu ceva SF.
Nimic mai greșit.
Dacă te uiți la multe filme, nu înseamnă că vei fi în stare să faci filme. La fel cu muzica și cu scrisul. Scrisul unui text oarecare este extrem de dificil. Una este să scrii un articol de blog, ca cel de față, alta este să scrii o carte de orice fel. E ceva suferință implicată acolo.
Un articol mic îți poate lua 20 de minute de scris, un articol de genul celui legat de chimicalele din viața noastră mi-a luat cam 8 ore de scris. O carte poate consuma luni sau ani, așa că nu este deloc o treabă de glumit.
Un mic secret: inclusiv cărțile proaste cer muncă multă. Una gândești tu, un univers plin de culoare și acțiune, și alta iese pe hârtie sau pe ecran după ce arunci frazele pe monitor. Nu se leagă așa de ușor. La bloggeri este cunoscut un fenomen numit „writter’s block”, moment în care bloggerul nu are inspirație și nici voință să scrie. Termenul este cunoscut din lumea scriitorilor.
Nu este deloc ușor să inventezi o lume, oricât de ciudată sau fantastică ar fi ea, luând aici exemplu Arhanghelul Raul al lui Eftimie. Este multă muncă și gândire logică pentru a construi un univers în care lucrurile să facă sens. Pentru cei din universul acela, nu pentru noi, desigur.
Un lucru ce îl poate face un text bun este inducerea unei stări de acceptare a ficțiunii și de confundare cu ea, este ceea ce englezii numesc „suspension of disbelief”. Este situația în care cititorului nu i se mai pare că ceea ce i se pune în față este neverosimil, ci î se pare că este chiar probabil. Acolo este punctul în care ești introdus în lumea respectivă, ești captat. Nu este ușor să faci așa ceva.
Nu, cititul multor cărți nu te face scriitor, ci doar un om care, poate, câștigă un vocabular ceva mai dezvoltat și prinde idei noi. Și știu cum se numește un om care are idei, dar nu le aplică: idiot.