Am ascultat de curând podcastul Code Severe, despre terorismul din UK, făcut de cei de la ACT, Action Counters Terorism, o ramură a guvernului care se ocupă de preluarea informărilor de la cetățeni și trimiterea lor către diviziile anti-tero. Singurele două episoade care sunt acolo vorbesc despre importanța unui singur apel către ACT, apel care poate salva sute de vieți.
În cele două episoade am aflat că unul dintre atacuri era planificat de un individ cu grave probleme de identitate iar altul era planificat de niște fanatici islamiști religioși care urau oamenii de alte religii. Două apeluri telefonice, câte unul pentru fiecare caz, au pus echipele anti-tero pe urmele teroriștilor și i-au trimis la închisoare pe viață.
Nu am mai văzut episoade dincolo de martie și nu știu de ce, mai ales că au avut loc 4 -5 atacuri teroriste în UK în ultimele 6 luni.
Dacă în Brașov îți faci probleme că ai putea da de un bețiv cu chef de harță ori de vreun șofer idiot care tocmai era să te calce pe trecerea de pietoni, în Londra îți pui întrebări legate de când și cum va avea loc următorul atac terorist. Mi se face inima cât un purice când se aglomerează unele stații de metrou și se strâng ceva sute de oameni ca sardinele.
Problema terorismului în UK este cât se poate de reală și poți lua ceva măsuri să micșorezi șansele de a nimeri în mijlocul unui atac, exemple fiind: evită locurile aglomerate, fii atent la zonele turistice, circulă pe cât posibil ziua.
Londonezii nu sunt speriați de atacurile ce au avut loc și nu fac caz mare pe cum îi vezi pe românii din România, de exemplu. Văd oameni din Brașov mai speriați de terorismul din Londra decât oamenii care sunt chiar aici, în centrul acțiunii.
În UK sunt acum 23 000 de indivizi care sunt deja pe lista celor de la anti-tero, dar nu sunt resurse decât pentru urmărirea constantă a câtorva sute. Mai sunt ceva sute de indivizi care au plecat din UK și au participat ca membrii ISIS la construirea califatului din zona Irakului. Aceia vor încerca să revină și să pregătească atacuri în țară.
Anul trecut a fost extrem de liniștit comparat cu anul acesta și, dacă este să te uiți la media de tentative/atacuri ce au avut deja loc în UK, următorul va fi în ceva săptămâni.
Îmi iau măsurile ce le pot lua, mă informez cum știu mai bine, dau raportul în momentele importante ale zilei. Dimineața dau SMS jumătății când plec de acasă și când ajung la muncă. Nu este de dragul de a trimite mesaje. Seara la fel. Când merg cu colegii la masă într-un loc, trimit numele locului prin mesaj. În caz de orice am act de identitate la mine. măcar ăla să rămână întreg.
Nu este vorba de defetism ori de melodramatism, ci de chestiuni practice. Londra a ajuns un oraș mai periculos decât New York-ul iar atacurile teroriste în care au murit zeci de oameni și răniți sute numai anul acesta nu fac deloc cinste orașului.
Sadiq Khan, primarul Londrei, zicea acum ceva luni că atacurile teroriste sunt o chestie de ne-evitat pentru un oraș ca Londra. El zicea asta după atacul de pe Westminster Bridge. După atacul respectiv ar fi putut ordona adăugarea de pereți protectori pe cele mai importante poduri din Londra, dar nu a făcut asta decât după ce a avut loc atacul de pe London Bridge. Inevitabil? Eu numesc asta incompetență.
Este bine să fii informat legat de ceea ce trebuie să faci dacă suspectezi că cineva este implicat în chestii necurate. Există diverse metode prin care poți anunța autoritățile:
– intri pe site-ul ACT și completezi formular anonimizat
– dai telefon la 0800 789 321
– dacă este ceva ce se petrece chiar în fața ochilor tăi, atunci sună la 999 sau 112
– pentru cazuri care nu au legătură cu terorismul, dar țin de poliție și nu sunt urgențe poți suna la 101 pentru poliția normală sau la 0800 40 50 40 pentru British Transport Police ( ori SMS la 61016)
Nu este admisibil să crezi următoarele două lucruri:
– că nu vei avea nevoie de poliție în UK
– că nu ți se va întâmpla tocmai ȚIE așa ceva
Printre chestiile ce țin de vigilență și pe care le fac cât de des pot:
– când intru într-o garnitură de tren mă uit în stânga și dreapta pentru ceva suspect
– mă uit după numărul de vagon și caut să îl țin minte pentru ceva ore măcar (de exemplu, dimineață am plecat de la stația Bank către London Bridge în vagonul 53684 )
Informație generală despre situații conflictuale: evită, dar dacă nu poți evita și ceva nu pare în regulă, fii primul/prima care lovește cu ce are la mână. Mizeriile de „thugs” din Londra umblă des cu cuțite și sunt rapizi de mână. Te înjunghie în secunda doi, așa că trebuie să acționezi din instinct, nu să raționezi cu jegurile, pentru că nu ai ce raționa după ce ai un cuțit plantat în piept. Astea sunt sfaturi care îți pot salva viața dacă ajungi în conflict cu așa indivizi în Londra.
Revenind la subiectul nostru obișnuit despre terorism în UK, azi am primit de la polițiști staționați în zona London Bridge următorul pliant, fată-verso:
Ceva știri despre terorism în UK de la Evening Standard:
Articol de față nu este unul alarmist, ci doar pune în evidență ceva lucruri legate de fenomenul care se petrece în UK în perioada asta.
Din păcate oameni care urăsc alți oameni doar pentru că au alte credințe sunt peste tot, inclusiv în România. În podcastul celor de la ACT grupul de terorișți care vroiau să arunce în aer un club de noapte ziceau că acei oameni merită să moară pentru că sunt „necurați”. Este exact același tip de discurs pe care l-am văzut la creștinopații, ortodocși sau nu, din România legat de incendiul de la Colectiv. Ei ziceau că oamenii au meritat să moară pentru în clubul ăla îl proslăveau pe Satana.
Ei bine, nu vrei să ai de-a face cu o religie în care moartea oamenilor este motiv de bucurie pentru membrii ei. Nici un fel de religie nu are dreptul să ceară moartea altora doar pentru că nu au aceeași credință. Creștinismul generează extremiști tot așa cum și islamul generează extremiști iar ura de oameni nu este deloc o monedă bună. Legat de creștini, te-ai fi așteptat la empatie, la milă, la dorința creștinopaților de a aduce oamenii la credință, nu la bucurie că au murit oameni nevinovați acolo.
Cum ziceam și în articolul despre răutate aceasta există și este o alegere a unor oameni. De aia nu poți avea lucruri faine pe lumea asta.