Podcastul ICR este tot mai interesant, cu informații noi de fiecare dată. Se discută despre cultură, despre societate, despre lucruri de prin România.
În episodul 16 aflăm că se fac traduceri proaste gen Whiskey are gust de ploșniță sau „hăitași” pentru nimic altceva decât amărâtele de routere. Dorin a atras atenția că manualele de informatică ale anilor 90 avea traduceri abominabile.
De aceea i se zice traducere și adaptare, pentru că un text în engleză nu poate fi pur și simplu tradus în română fără a crea un pod între cultura străinilor și a noastră. Sensurile pot căpăta total alte dimensiuni atunci când nu iei în considerare contextul cultural, social, politic al celor care au scris textul.
Ca invitat au avut-o pe Roxana Chirilă, care, printre recenzii și jocuri video, face traduceri din engleză în română. Este jobul ei de zi cu zi. Uneori ea pomenesțe de întâmplări legate de viața de traducător ori descoperă faptul că Adevărul își trișează fanii publicând ediții ciunțite ale cărților lui Jules Verne.
Un nou episod plăcut, din care vezi cât de dificilă este munca de traducător și cât de mult rău se poate face atunci când editurile angajează traducători care traduc prost ori pe care îi plătesc prost.