Guest-post – Plăcerea de a lucra într-o multinațională

Rar accept guest-posturi pe blog pentru că am devenit mai exigent. Azi avem o piesă umoristică ce tratează tema plăcerii de a lucra la o mulținațională. Enjoy!

Multinațională sau o firmă obscură românească? Toată lumea preferă o multinațională. Toată lumea evocă plăcerea de a lucra într-o multinațională. Toți o evocă, toti o stiu, toți o simt, puțini ştiu s-o explice.

Emil Călinescu sunt şi în cele ce urmează o să vă spun exact cum stă treaba cu plăcerea de a lucra într-o multinațională.

Încep cu secretara, o banală secretară. Aşadar:
1. Secretara nu va face o cafea d-asta ordinară şi românească. Ea va prepara, la un filtru sofisticat, o cafea italienească ori vieneză care nici nu se gaseşte pe piața de la noi.
2. De asemenea, la conferințe, nu va împărți sticle de apă plată Borsec ori Dorna. Ce-s ăstea? Va împărți sticle de apă Evian. Te simți cu totul altfel când pui în fața cuiva o apă plată Evian.
3. Nu va imparți nici pâine cu salam Victoria, ca la alte companii, ci caviar şi chestii de lux.
4. Să nu mai zic de şampanie, care va fi una de mii de euro, de ți-e mai mare dragul doar s-o priveşti. Poate un invitat e cu maşina şi atunci i s-o face milă si-i dă ei portia lui. Asta daca e în toane bune şi i-a zâmbit frumos.
5. Nu va scrie pe agende gratis cu foi ordinare, ci pe agende de lux, pe care va scrie mare numele multinaționalei. D-ălea de în magazine se găsesc la peste 100 de lei.

Continui cu o femeie de serviciu:
1. Nu va curăța praful de pe un covor de 100 de lei, luat din Europa, ci de pe un covor persan de câteva mii de euro. Parcă munceşti altfel când dai cu aspiratorul pe un astfel de covor.
2. Care aspirator nu e unul de duzină, no-name chinezesc. E unul care împrăştie arome, unul care nici nu se găseşte la noi pe piață. Unul de lux, ca pentru o multinațională, că doar acolo lucrezi.
3. Sterge praful de pe o mobilă care a costat mii de euro, luată pe comandă de undeva din Anglia, nu de pe o mobilă luată din Ikea cu maxim 400 de euro toată.
4. Nu şterge un geam ordinar, ci şterge nişte geamuri termopane aduse la comandă specială din Germania. Cand le vezi, plângi de fericirea că ai onoarea de a le atinge, fie şi indirect (deşi înainte de a le spăla nu te vei putea abține si le vei atinge şi direct; atenție însă, nu e voie să le pupi, că te poate vedea cineva şi faci de ras firma).
5. Ajungem la WC-uri. Oooo, scumpele WC-uri. Nu speli WC-uri ordinare, luate de la cine ştie ce firmă românească de țepari, venite de fapt din China. Sunt nişte WC-uri japoneze, cu tot felul de butoane. Tu nu ştii exact fiecare ce face, pentru tine e important să stralucească, să miroasă frumos şi să pară tot timpul noi. Oricât de sofisticate ar fi, WC-urile tot se împut. Deh, ce se duce într-ânsele miroase la fel, indiferent de statutul omului de proveniență.

Hai sa vedem şi ce face un angajat, un bărbat. Ala ultimul din firmă. Păi:
1. El nu va căra serviete ordinare cumpărate din Obor ori din Europa, ci va căra serviete diplomat care costă peste 10 mii de euro.
2. Nu va lustrui nişte pantofi ordinari luați din Obor ori din cine ştie ce magazine de reduceri (eventual la 13 lei). NU, va lustrui pantofi scumpi, piele ecologică ce-i drept, dar pantofi din Spania, Italia ori chiar America. Mai mare plăcerea să-i lustruieşti. Parcă-parcă i-ai și pupa nițel.
3. De asemenea, va căra, până la cuier, paltoane de mii şi mii de euro. Mai mare dragul să ai în mână, fie şi pentru câteva secunde, un astfel de palton.

In conditiile date, cum ai putea să ceri salariu (mai) mare? Te mulțumesti cu oricât, ai munci şi gratis. Nu d-alta, dar plăcerea de a lucra intr-o multinațională este … NEPREŢUITĂ! Uiți şi de mancare, uiți că stai cu chirie într-o garsonieră, uiți de familie. Uiți de tot. Tot ce contează este plăcerea de a lucra într-o multinațională.
Salutari MULTINAŢIONALE tuturor şi vă astept şi la mine pe blog cu un guest-post (multinațional sau nu).